OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

M-a uimit ce a retinut o parte a presei din Art: PartTwo, prima expozitie a galeriei de arta digitala, Galeria 115. in loc sa puna in discutie si chestiunea estetica a galeriei, cu bunele si relele ei, jurnalistii au accentuat doar latura ei sociala si presupusul vedetism care i s-a atribuit din exterior. S-a facut confuzia intre estetica galeriei si publicul ei VIP (partial, de altfel), invinuindu-se, implicit, lipsa ei de estetism si remarcindu-se doar publicul ei de tipul Patriciu, Botezatu si Becali.

De altfel, lucrarea lui Radu Pop intitulata „Gigi“, o satira a pseudopoliticianului ce se autoproclama „Razboinicul luminii“, a fost cea mai dezbatuta lucrare in presa. Jurnalistii s-au rezumat la a transforma evenimentul artistic intr-un act monden si pe alocuri snob, prin faptul ca au subliniat doar acest tip de receptare. Varietatea publicului nu a fost cu adevarat reflectata (publicul-tinta a fost diferit la vernisaj), chiar daca s-a punctat succesul organizarii galeriei. Pe de alta parte, nu e nimic rau daca o lucrare, valoroasa si din punct de vedere artistic, are parte de un marketing bun si este cumparata. Ba dimpotriva. Cit sa mai invinuim o opera ca este marfa, atita timp cit are si o calitate estetica, stabilita de curatori sau critici de arta? Cit sa mai vedem in galerii doar un loc estetic, fara priza la evolutia expozitionala?

Sa urmarim niste exemple de artisti digitali romani. in primul rind, Matei Apostolescu, artistul care are una dintre lucrari („123FOURFIVE“) pe coperta de la Computer Arts Projects 89 si ilustratii in Otaku magazin. Lucrarile sale, impartite pe trei categorii (Freestyle, Remix si Identity) pot fi vazute si pe site-ul propriu (013a.com) si pe myspace.com/ beaucoupzero sau beaucoupzero.deviantart. com. Mircea Vlad (amnaesiaart.ro) poate fi gasit si pe gopurifyyourself.deviantart.com. Ambii se revendica din stiluri variate, fie futuriste si stiintifico-fantastice, fie retro, cu reciclari ale fotografiilor ce memoreaza viata din comunism, fie manga si otaku. Daca primul populeaza un univers multicolor, cu o multime de creaturi mici si dinamice, intr-o bogatie a faunei si florei cel mai adesea imaginate, cel de-al doilea insista pe culoarea pala si stearsa, provenind dintr-un trecut aburos, incert, dar personalizat si asumat biografic.

in ciuda diferentelor de stil si de conceptie care-i despart si care le asigura coeficientul de ireductibilitate, o serie de similitudini ii leaga, atribuindu-le o sensibilitate comuna ca marca a aceleiasi generatii de creatori. Spre exemplu, „Robots Dream Of Industrialization“ a lui Mircea Vlad este un remix al lucrarii lui Matei Apostolescu, „Robots are forever“. De asemenea, imagini cu copiii-pionieri, in viziunea naiv-optimista a comunismului, sau imagini care simuleaza aspectul invechit si „uzat“ al fotografiilor alb-negru, ingalbenite si atinse de trecerea timpului si de memoria subiectiva, exista la ambii artisti. Aceeasi tendinta se remarca si la Radu Pop, cu o serie de lucrari ironice, conceptualiste, dar care transmit emotie umana in ciuda frecventei pastiselor. Acesta din urma suprapune straturi de culoare pe un fundal palid si sters, dar si impresii de miscare pe un fond static si incremenit in aluzii sociale si politice pronuntate. O combinatie de structuri geometrice si concepte animate, de tip comics, pare a fi miezul tehnicii sale, ducind experimentul de la abstract si reprezentarea rece la tonul strident, care nu poate sa ramina indiferent la expresiile societatii.

Alti artisti sint: Matei Branea (branea.ro), creatorul lui Omulan din benzi desenate, si Stefan Lucut (stefanlucut.com) – aka russet, care lucreaza la propriul sau design studio numit Etcetera (etcetera.com.ro). Acesta isi grupeaza directiile propriei perspective de creatie sub sintagma: „Freestyle. Color. Overdose“. O explozie onirica de culori agresive si de jocuri de litere, de siluete halucinante si corpuri dezasamblate se observa la acest ultim artist, intr-o ambianta desolidificata a lumii. Asadar, varietatea si, simultan, individualitatea tendintelor in arta digitala ne obliga sa o analizam in propria-i valoare si in mesajele transmise sub forma coagularii unei viziuni urbane, suburbane si transurbane a existentei.