OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De la literatura hipertext si arta hipermedia la jocurile pe computer, instalatiile de realitate virtuala si cinematografia digitala, hipervizibilul isi intra in drepturi si coaguleaza o conditie a vizualului ca virtualitate. Cultura hipervizibilului inglobeaza, la inceputul mileniului trei, modurile de generare, transmitere si receptare a unei imagini virtuale, dar si diversele practici sociale, psihologice si politice ale privirii constituite la interfata calculatorului. Aceasta cultura vizual-virtuala este un mixaj de reprezentari, simulari si experiente in cadrul carora se manifesta (inter)actiunile sociale si interpretarile receptorilor, dorintele creatorilor si actiunile designerilor. Fiecare gen digital pare a-si crea imaginea diferentiala si utilizatorii proprii, desi, cel mai adesea, suporturile, perspectivele si practicile converg in cadrul spatiului reprezentational virtual.

Mai degraba decit sa fie constituite ca niste obiecte care detin intelesuri, imaginile virtuale sint procese si relatii prin intermediul carora actiunea si semnificatia se formeaza in mod dinamic, conform cu interesele, judecatile de valoare si gusturile privitorului. In spatiul virtual al reprezentarii, sensul este negociat in mod plural la interfata dintre creator si receptor, in conditiile in care imaginea digitala circula si este distribuita intr-o retea complexa de subordonari sau de opozitii, de consumism sau de estetism. Astfel, spatiul iconic virtual este atit unul social, al activismului artistic, al comunicarii si al locurilor publice de expozitie sau de conversatie, un spatiu figural si medial, cit si un topos mintal-corporal al privitorului sau al participantului. La intilnirea dinamica dintre privitor, privit si aparat computational, imaginea virtuala are un caracter construit, artificial si simulat, in acelasi timp in care poarta marca subiectivitatii si a corporalitatii senzoriale.

Tendinta computationala de a vizualiza totul (o tendinta inceputa de altfel cu tehnologiile microscopului si telescopului) se inscrie astazi intr-o paradigma a hipervizibilitatii, adaugind prevalentei imaginii importanta rolului privirii. Alaturi de notiunile si practicile hiperrealismului sau fotorealismului, hipervizibilul este regimul hiperbolic de vizualizare a imaginii numerice. Altfel spus, este o modalitate sau o ambitie simulativa de a face vizibil invizibilul limbajului programatic sau redundanta informatiei. De pilda, intr-un prim pas, procesele de algoritmizare reusesc sa transfigureze vizibilul in invizibil (lumea reala in simulare numerica). Intr-un al doilea pas, transforma invizibilul datelor digitale in vizibil prin intermediul afisajului vizual al monitorului.

Nu doar imaginea insa, dar si sunetul, textul, miscarea sint traduse in informatia (abstracta) de sinteza si ulterior in forme perceptibile sau sensibile, astfel ca numerizarea ajuta la sporirea perceptiei vizuale in cadrul aceluiasi suport. Spre exemplu, prin intermediul regimului hipervizibilului, erorile unei imagini pot fi retusate, iconurile pot fi multiplicate si hibridate, iar simularea intrece de multe ori capacitatea de reprezentare a unui „original“ in varianta analogica. Mai mult, in instalatiile de realitate virtuala, cu ajutorul echipamentului tridimensional specific, imaginea devine locuibila prin caracterul ei stereoscopic si inconjoara privitorul ca un ambient interactiv si imersiv in timp real. Ubicua si acaparatoare, imaginea virtuala este astazi hipervizibila, hiperreala si hiperrealista, instituind un regim al excesului reprezentational.