OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Portaluri culturale si literare, pagini web colective, proiecte individuale, toate acestea participa la formarea unei retele cu oscilatii, pendulind intre reusite si esecuri, intre colaborari si despartiri, schimbindu-si periodic lookul, autodesfiintindu-se sau schimbindu-se "pe ici pe colo", pentru a reveni ulterior cu o noua formula, cu alti administratori si cu noi aspiratii. De pilda, Hyperliteratura si Rocultura au trecut prin aproape toate aceste etape, sperind la o mai buna autoorganizare si la o mai fructuoasa comunicare intre membri si intre acestia si simplii cititori. Cu toate astea, intre aspiratiile si realizarile efective ale proiectelor de acest gen au survenit multe incongruente, contradictii si poticniri, de la problemele de organizare la cele de colaborare. In plus, multe dintre aceste initiative apar ca urmare a unor disensiuni interne in proiecte colective precedente, iar tonul lor este unul negativist si demolator cu privire la acestea.

Lipsesc proiectele virtuale constructive care sa continue o traditie sau care sa instituie o logica pozitiva. Deviza initiativelor noastre negatoare pare a fi urmatoarea: "sa exterminam" adversarul sau concurenta pentru ca noi sa putem functiona si sa ne construim o identitate. Sa fie aceasta situatie un semn al negatiei de tipul avangardei sau pur si simplu un simptom al gastilor de scriitori care se lupta intre ele ca intr-un cartier interlop al literaturii? Ca sa fie vorba de un demers avangardist (legitimant in cazul in care am putea vorbi de o incheiere a postmodernismului), ar trebui sa fie implicata multa ironie distrugatoare, pe cind in cazul acestora e mai curind vorba doar de o intentie viscerala de distrugere a celuilalt devenit intre timp "insuportabil" sau pur si simplu agasant.

Videopoeme, mixuri audio, animatii flash sau slideshow-uri de imagini si texte de poezie, iata cu ce ne ademenesc astfel de proiecte colective on-line, adica niste instrumente experimentale care ne fac cu ochiul, dar care adesea se dovedesc gaunoase. In rest, gasim un nivel calitativ scazut al textelor literare postate, unele nemeritind de fapt calificarea de literar, comentarii jignitoare sau bascalioase din care tocmai literatura nu iese in cistig, scandaluri de imagine, texte care nu sint luate in seama in ierarhia de valori ale actualitatii, nu patrund in medii "academice", legitimizante si nu sint citite decit de membri. Astfel incit asemenea portaluri, site-uri sau bloguri nu au relevanta decit pentru un cerc de prieteni cu aspiratii literare, pentru cei care vor sa parvina in literatura si bijbiie in formule ca niste incepatori neinstruiti in ale scrisului.

De pilda, Hyperliteratura este declarata cind "cloaca", cind "curva de lux" chiar de membrii ei sau de fosti membri. Intr-un alt loc, pe Club literar, nu se intimpla mare lucru, in afara de citeva postari de anunturi, citeva poezii sau eseuri bune ale membrilor. Cind Marius Ianus a plecat de pe Club literar in urma unui scandal, a infiintat… Hyperliteratura. Acest blog a luat nastere in 2005, a fost inchis temporar in 2007 si cine stie prin ce schimbari va mai trece. Din moment ce mizeaza pe "democratia participativa", oricine se inregistreaza poate posta aici. Sigur, meritele hyperilor nu sint de neglijat, mai ales ca toti au participat la crearea unei retele literare dinamice. Insa un filtru selectiv si ierarhic nu ar strica: de ce nu ar putea exista niste critici literari cu o anumita prestanta care sa aleaga textele, sa le discute la rece, pe linga discutiile la cald intre scriitorii propriu-zisi?

Exista destule categorii aici de unde ai ce sa alegi, cu multe texte bune si foarte variate ca formula si tehnica, cu lecturi audio si videopoeme. Pacat insa ca acestea fiinteaza in acelasi loc cu altele, nemerituoase. In plus, blogul hyperilor isi schimba designul prea des, lipsind cititorii de putinta atasamentului, si tine mai mult la ideea de trafic on-line decit la cea a calitatii membrilor si postarilor.
Agonia este un site neorganizat dupa criterii literare, este mult prea democratic, in sensul ca orice text poate fi publicat, chiar daca este de o nulitate terifianta. Poezie.ro este de-a dreptul nefrecventabil si doar intentia tehnologica rezista, nicidecum cea literara. Un alt exemplu: Rocultura a inceput de fapt cu blogul colectiv literar Sketche coordonat de Andrei Ruse, in 2006, a fost inchis temporar in 2007, ulterior s-a unit cu aceeasi Hyperliteratura, avind o administratie comuna (Andrei Ruse, Marius Ianus, ulterior si Sorin Staicu), dar problemele dintre unii administratori si membri au dus la ruptura.

Din 2 aprilie 2008, Rocultura a reinceput sa functioneze, administrata on-line de Andrei Ruse, Sorin Staicu si Mirela Neculcea si in parteneriat cu Bookblog, Tritonic, Performance, reteaua culturala internationala si revista Noi, nu!. Blogul Rocultura vine in momentul de fata cu o serie de editoriale zilnice semnate de Remus Cernea, Dan Iridon, Andrei Craciun, Andrei Ruse si Razvan Tupa, propunind teme civice, filozofice, sociale, mediatice si, respectiv, poetice. Postarile sint cuprinse in categorii precum: gazeta, literatura, media, Rocultura si stuff, insa, din pacate, aceste categorii sint semnul unei aglomerari dezorganizate. Poate ca, in timp, categoriile se vor limpezi. As retine din sectiunea media videopoemele lui Andrei Ruse si Mugur Grosu si astept sa se umple subcategoriile de la literatura (jurnal, poezie, proza, teatru) pentru a avea de unde alege. Deocamdata, Rocultura doar promite. Proiectului i-ar trebui pe viitor postari de calitate, comentarii serioase, editoriale corectate, multa consecventa, pentru a putea vorbi de Rocultura ca despre o initiativa on-line majora. Deocamdata acest blog cultural este unul minor la nivelul continutului, dar detinind o doza de minoritate care se poate intoarce in favoarea sa. Grafica este insa buna, clara si usor navigabila.

In concluzie, proiectele colective on-line se mentin intr-o conditie a provizoratului si a mediocritatii, iar putinele exceptii nu reusesc sa le ofere o imagine favorabila. Probabil acestea ar cistiga in calitate si notorietate critica daca ar atrage scriitori consacrati si critici, nu doar sa se promoveze intre ele, ca intr-un fel de sezatoare cu scriitori tineri, dar fara o instanta critica supraveghetoare. De solidaritate si coeziune nici nu poate fi vorba in astfel de initiative on-line, care se formeaza dupa ce alte initiative au esuat ori s-au scindat. Coeziunea pare a fi dusmanul lor de moarte. Conflictele intre administratori, moderatori si membri, cenzura sau interzicerea unui membru de a mai posta, invinuirile fara motiv sau, dimpotriva, faptul ca unii nu stiu sa primeasca si critici, toate acestea au sters si ultima seva literara a spatiului virtual. In conditiile in care pina si administratorii si moderatorii intra in conflicte triviale, in loc sa tempereze discursurile si sa stopeze injuriile, astfel de initiative sint sortite esecului. Prea multa patima altereaza o gindire pragmatica in stare sa coordoneze un proiect care necesita si devotament, dar si luciditate nepartinitoare.

Acestor proiecte le lipseste diplomatia si un bun marketing, unul care functioneaza de minune in cazul unor initiative precum Bookblog, un loc virtual, care, daca nu este pe scara cea mai de sus a valorii, nu cade in conflicte subiective marunte, in scandaluri si ponegriri sau, dimpotriva, propulsari fortate si nejustificate de imagine.
In primul rind, un proiect colectiv literar nu poate da rezultate bune daca nu exista respect nici macar intre membri. Conflictele dintre Herbert Ovia si Claudiu Komartin, Andrei Ruse si Robert Mindroiu, Ianus si Sociu, Marius Ianus si Bogdan Perdivara, Sorin Dinco si Carlea, Ruse si Ianus nu au facut decit sa strice imaginea unor astfel de proiecte. Rezultatul? Criticii literari stau departe de astfel de evenimente, nici macar nu le contabilizeaza pe piata bunurilor literare sau, mai grav, le considera mediocre, cititorii ajung sa fie dezamagiti de schimbarile lor intempestive, caci de la un entuziasm initial si de la o efervescenta a postarilor si a comentariilor se ajunge la o dezamagire sau la o indiferenta care e la fel de dureroasa.