OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Blog-ul lui Dan Sociu, cu nume foarte inspirat, Urbancolia, se gaseste la adresa http://x.ablog.ro. Ingenioase si scrise cu mult nerv, in doar citeva fraze, sint micropovestile despre oameni care se cred sau vor sa devina scriitori (povesti spuse din perspectiva editorului: „Oferte care nu se pot refuza“) si in care, pe linga ironia obligatorie, creste si un soi de melancolie indusa de compasiune, o sentimentalitate bine stapinita.

in cele doua scurte insemnari, parca in mod disproportionat cu lungimea lor, se schiteaza, in cel mai minimalist sens cu putinta, doua personaje atit de sugestive incit parca sint desprinse dintr-un roman sau, de ce nu, ar putea deveni un bun material de proza. Mai ales ca poetul, autor a trei volume de poezii, lucreaza acum la un roman.

Tragicomicul acestor rinduri este infuzat cu o veselie abordata de la distanta, dar cu o tristete accentuata cu atit mai mult cu cit ajungi in proximitatea stilistica a autorului. Frazele sint scrise cu o stapinire obiectiva, realista, fara comentarii auctoriale, de parca povestea s-ar spune pe sine, fara interventia scriitorului. Si totusi, o umbra de implicare subiectiva atirna, ca o sabie taioasa, deasupra capului celui care scrie, astfel ca acesta nu poate ramine indiferent in fata realitatii anoste, dar incarcate de empatie umana. Stilul simpatetic al poetului se tradeaza in ciuda nuditatii de exprimare si a intentiei de distantare. Nu cred ca ar trebui sa mai ascundem faptul ca povestile induiosatoare ne marcheaza, bineinteles, spuse intr-un stil care sa nu cada in sentimentalisme gretoase. Cert e ca in citeva cuvinte, autorul reuseste sa creeze o tipologie, o atmosfera si o viziune, cum alti scriitori ar reusi sa o faca in pagini intregi. Si face acest lucru impecabil, fara sa ajunga la polarizari nelalocul lor. Nu gasim nici „siropisme“, dar nici priviri de sus, incompatibile cu povestea in sine.
Pe linga detaliile crude despre oamenii de tot risu’-plinsu’ care se perinda pe la editura (despre care luciat spune, semnificativ, ca sint too good to be true!), pline de miez sint si „etimologiile fanteziste“. Punctul de plecare al acestora este propria experienta a editorului filtrata prin fictiune.

Un „fragment-ciorna“ de roman, dincolo de prozaism si biografism (sub forma autofictiunii), e incarcat de o anumita gravitate. Eroticul, poate prea abundent (Emil Brumaru m-ar contrazice, cu siguranta!), nu are lirism, si nici metafizica, ci o viziune amara, debusolata, in ciuda impresiei de fantezie si de proiectie pe care o degaja. Fata de poetul din jurnalul de iubire numit Cintece eXcesive, prozatorul de pe blog (si, probabil, din viitorul roman tiparit), avind ironia vesela a unora dintre optzecisti, ironia cruda a unora dintre nouazecisti si ironia amara a „douamiistilor“, Dan Sociu are si un „nu-stiu-ce“ ireductibil. Acesta se remarca mai cu seama in bucata de roman postata pe blog.
Astfel, relatia (auto)personajului cu CIA-ul nu are nimic din stilul conspirativ-ludic à la Ion Manolescu, care cauta peste tot, in spirit postmodern, gaselnite numai bune pentru tehnica atractionismului. Dimpotriva, nu vrea sa faca exhibitionism literar, ci sa prezinte cit mai dezabuzat o situatie, in fond incredibila, dar valida fictional. Nicaieri in scrierile sale nu pare sa se potriveasca mai bine ponciful „incredibil, dar adevarat“. De la ironie si umor trece la anxietate si la dezamagire, stilul povestilor „convietuind“ cu povestile insesi in termeni de concubinaj.

Caci amanta lui Dan Sociu, scriitorul, este povestea. O poveste spusa cu blazare si rutina, uneori lehamite, dar simultan cu devotament si cu scrupule. Socialul nu lipseste, nici o vaga actiune de exorcizare (prin autoflagelare), nici agonia si nici sarcasmul intr-o fraza care pare spontana (doar pare!).
Deocamdata, prozatorul este unul virtual (in dublul sens de potential si de electronic), dar se anunta a fi unul la fel de bun precum poetul. Un blog „infiintat mai mult de plictiseala“ (oare chiar putem sa-l credem?), in care autorul scrie rar, dar cind o face are intr-adevar ceva de spus pentru a tine cititorii cu sufletul la gura.
Pentru a-l incuraja sa scrie mai des, sa-i amintim poetului ca are cititori story-alcoholic aciuiti pe blog-ul sau. in rest, putem sa-i citim poeziile (si) pe clubliterar.com, respiro. ro, agonia. ro, egophobia.ro, tiuk. reea.net (un poem-manuscris!).