OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Exista multa socializare in retea, chiar una continuata in spatiul fizic, si lucrul acesta da o incarcatura emotionala lecturii si discutiilor despre carti. Si poate ca, deocamdata, e un alt tip de socializare: una nelovita inca de pericolele comunicarii sociale, dar pindita totusi de ele. Cit mai dureaza aceasta stare de candoare a lecturii, cred ca e o banala chestiune de timp, pina la sedimentarea problemelor de sociologie culturala in retea.

Pina una alta, cine scrie cronica literara pe bloguri? Nu criticii literari consacrati in presa scrisa (decit cu rare exceptii), ci o pleiada de amatori, de studenti sau absolventi, de cititori. Uneori ce scriu ei te amuza, alteori te conving, alteori te descurajeaza. Argumentarea unora e subtire, adesea copilareasca, iar in stil li se vede prea usor inflacararea cu care citesc o carte. Pentru unii cititori de carti, recenziile bloggerilor sint singurele pe care le citesc, mai ales inainte de a citi cartea „impricinata“, dar uneori si ulterior lecturii, pentru a schimba o impresie. Exista insa si cazuri cind cronicarii pun un link catre cronica din presa scrisa, catre articolele in versiunea on-line a revistelor.

Avantajul acestor prefaceri ar fi mai percutant daca ar exista o relatie cooperanta. Criticii literari ar putea observa la cronicarii din spatiul retelei dezinhibarea si lejeritatea (dar controlata) modului in care dau „verdicte“ despre carti. Dar si cronicarii din spatiul virtual ar trebui sa invete de la criticii literari ca pasiunea devine si o meserie, ca responsabilitatea scrisului e mare si nu se reduce la argumente prea slabe de tipul „imi place sau nu-mi place aceasta carte“. Mai mult, ca trebuie sa te inscrii, vrind-nevrind, in actiunea de ierarhizare a valorilor si de conturare a unui discurs critic propriu, cu propria selectie asumata din piata cartilor, dar si cu o baza teoretica de la nivelul careia sa poti evalua o carte. Caci o carte nu exista singura, intr-o lume autista, ci exista in vecinatatea altor carti, la fel cum cititorii din retea comunica intre ei.

Cu cronicile de pe net, iei doar o gura proaspata de relaxare de la academismul uneori prea igienizat. Nu poti merge pe mina majoritatii cronicarilor de pe bloguri, decit daca nu ai aspiratii prea mari. Simti un suflu nou, intr-adevar, dar de cele mai multe ori stingaci, desi stingaciile lor sint simpatice. Reteaua are nevoie de o critica mai aplicata pe text, mai largita in context si mai substantial sustinuta atit ca stil, cit si sub raportul continutului. Cronicarii de pe bloguri se afla mai degraba intr-un soi de cenaclu, faza necesara in formarea lor, dar care se doreste la un moment dat incheiata. Ai impresia ca majoritatea cresc, ca invata sa scrie sub ochii tai.
in acest timp, criticii, cronicarii si jurnalistii din presa scrisa care si-au facut blog, mai ales sub umbrela unei publicatii, sint tentati sa posteze articole de atitudine si de opinie sociala si politica. Costi Rozoganu, Cristian Teodorescu si Ioan T. Morar au, fiecare, propriul spatiu on-line gazduit de Cotidianul.

Cind ei au creat, impreuna, proiectul clubliteratura.ro, m-am asteptat la un loc virtual unde sa gasesc mai multa… literatura, adica texte literare pe care cei trei clubberi sa le posteze, probabil intr-o colaborare complice. E vorba insa de un club prietenos, bine gindit si bine realizat, unde se scrie despre probleme culturale, se impartasesc opinii despre Colectia Cotidianului, dar si despre alte carti „calde“: „Clubul literatura va fi sediul oficial pentru Uniunea Cititorilor din Romania“. Cu ironie spumoasa, cu jocuri si dejucari ale (auto)strategiilor de inchegare a cotidienelor naratiuni si a spectaculoaselor actiuni de promovare, cei trei propun un club de lectura, cu membri inscrisi ca intr-un club selectiv, in care intra doar pasionatii si cunoscatorii. Deocamdata, ce se gaseste prin club sint: topuri, interviuri, o minirevista a presei, o poezie a saptaminii, fotografii si articole-stiri intr-un amestec jucaus.

O initiativa recenta vrea sa duca blogul si mai departe, inspre teatru: blogtheatre.net. Integrat intr-un proiect european, Blog the Theatre, teatrul Bulandra vineaza bloguri interesante cu scopul de a le transforma in piese dramatice. La inceputul anului urmator, vom vedea ce va iesi din acest mixaj de genuri, promitator in intentie, dar destul de greu de aplicat. Pina la noi initiative, insa, iata ca nici n-a aparut bine si blogul se schimba: devine club, devine teatru, iar lista metamorfozelor e deschisa.