OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In suportul calculatorului si cu precadere in cel al Internetului, a scrie si a vizualiza sint procese inlantuite, conectind (inter)actiuni de reactii, atributii de conduite, forme de continuturi hibride. Mai mult, la interfata, dimensiunea spatiului vizual virtual se interpenetreaza cu paradigma temporalitatii virtuale. Astfel, in contextele in care imaginea-film sau imaginea-fotografie nu mai indexeaza „realitatea“ si cronologia, iconul generat in mod instant sau „in timp real“ se rupe de radacinile fixe ale reprezentarii. Viteza de circulatie a imaginilor in ciberspatiu configureaza un regim global si aduce cu sine pluralitatea perspectivei, instabilitatea, indeterminarea si distributivitatea de tipul retelei.

De la tehnicile si strategiile puterii ubicue si instantanee la placerea seductiei vizuale, spatiul iconic virtual se incarca de coordonatele controlului operational si comercial si isi disemineaza fluxurile in viata de zi cu zi si in arta.
Noile mituri si halucinatii culturale produse de asamblarea rizomatica a bazelor de date devin un cadru de plonjare in mrejele complicate ale fascinatiei. Literatura si arta „profita“ din plin de fantasmele virtualitatii. De pilda, paradigma vizuala virtuala inseamna incercarea de a vedea nevazutul prin intermediul imaginii numerice, fantoma sau spectrul informatiilor care bintuie imaginatia contemporana. Raportul mutual dintre vizibil si invizibil este implicat in noul registru al fantasmaticului, cuprinzind atit viziunea stiintifico-fantastica sau imaginarul tehno-stiintific, cit si relatia duplicitara privitor-privit. Performantele artistei Orlan ori cele ale lui Stelarc, arta (trans) genica a lui Eduardo Kac sau Karl Sims, care grefeaza organele si organismele viului pe artificial si pe imaginal sau instalatiile de realitate virtuala ale lui Jeffrey Shaw ori Char Davies sint doar citeva exemple in acest sens.

O alta ilustrare o constituie arta retelei. Inscris in directia hipertextului si a hipermediei, mai-mult-decit-vizibilul Internetului inglobeaza retelele de link-uri si de noduri care acapareaza totul si, la limita, pulverizeaza realitatea in multimea de pixeli. Orice poate fi pus in legatura, multiplicat si bifurcat, deschis si hibridat, dar in acelasi timp, orice poate fi eterizat in supraincarcarea informatica. Imaginile-fantasme ale interfetei pot fi intrezarite ca o fulguratie, ca o conditie efemera la granita dintre materialitatea fizica si abstractia informatiei sau ca o punte fragila intre vizibil si non-vizibil.
O posibilitate de iesire din situatiile-limita ale fantasmaticului este conlucrarea dintre discurs si practica, dintre felurile de a enunta si modurile de a vedea, dintre metafora si privire in spatiul virtual. Colaborarea de fata permite interfatarea dintre umanistica si tehnostiinta. Mai mult, prin adoptarea acestei perspective se poate depasi divergenta dintre stiintele lingvistice sau epistemologice si fenomenologie. Este vorba de confruntarea dintre intiietatea regimului enunturilor, inclusiv in dimensiunile social-politice ale puterii, si primordialitatea trairii si a perceptiei. Daca, pe de o parte, structuralismul lingvistic face din limbaj fundamentul existentei, pe de alta parte, fenomenologia transforma vizibilul in experienta originara a lumii.

In spatiul virtualitatii insa, vizibilitatile nu sint doar simple elemente vizuale, sensibile sau traibile, precum enunturile nu se reduc la elemente lingvistice ori abstracte. Vazutul si nevazutul, adica locurile de vizibilitate ale ecranului si limbajul informatic invizibil (codul calculatorului) sint regasibile in zonele de praguri si de interstitii care traverseaza conditia virtuala. Fiind atit regimuri ale puterii vizual-panoptice cit si masini lingvistice, discursurile si practicile tehnologiilor computationale pot contesta deopotriva absolutizarea imaginarului si universalizarea limbajului. Bineinteles, in masura in care virtualitatea isi gaseste teorii si experiente viabile.