La un timp relativ scurt de la debut, Miruna Vlada ia distanta de „faza“ primei carti, in care punea, dupa cum marturiseste la bilantul revizuirilor lucide: „frustrari, teama, sete de senzational, ratare inscenata, poeme kilometrice, cu multa carne si dragoste de neinteles. si o feminitate sexualizata acerba din lipsa de repere. si din teama, repet. ca la un film de groaza cind afara tuna si e f. intunecat. si simti furnicaturi pe sira spinarii. dar totul e in mintea ta.“
„Feminitatea“ unei asemenea poezii nu putea fi decit unicolora, fara voaluri si nuante. Totul fusese vazut doar in alb si negru (insemnind in ambele extreme acelasi lucru: amoralul biologic), fara o poeticitate, necesara, a cotidianului, a eroticului si a trupului. Triumfa canibalismul, abjectia, comunicarea frusta, dar cu multe impuritati. Toate acestea au condus la autodistrugerea „poemelorextrauterine“, versuri care si-au programat singure o bomba lingvistica in interiorul lor. Rezultatul a fost o implozie a sensurilor in urma careia au ramas fumegind doar citeva sintagme de un expresionism spontan, mai degraba involuntar decit programatic. Era de asteptat ca o astfel de poezie, dupa ce (s-)a distrus, sa si construiasca ceva in loc. Dupa forta negativitatii urmeaza re-forma pozitivitatii, caci, odata valul demolarii trecut, ca o etapa probabil fireasca, literatura are nevoie sa respire si aer nepatologic.
De altfel, „poemele extrauterine“ isi scrisesera deja „testamentul“ in finalul volumului.
Cu toate acestea, pe clubliterar.com, autoarea semneaza manifestul „extrauterinitatii ca fenomen literar“ (Despre poezia feminina actuala). „Poemul extrauterin“ nu este, in acest context teoretic, decit o metafora a maternitatii maladive, a relatiilor sexuale anormale si a traumatizarii erotice, o punere in relatie (cu Frida Kahlo, Silvya Plath, Angela Marinescu), o explicitare de sine si un raspuns la critici. „insarcinata cu poemul“, dar la modul nefiresc, atipic, poeta ar deveni propriul ginecolog in procesul de „extirpare“ constrinsa a propriei feminitati cu ajutorul limbajului-bisturiu. Posibile mai ramin doar masochismul si autoerotismul, ca semne acute ale nevoii de afectiune. Riscul este, cum bine remarca autoarea de data aceasta, „sterilitatea“ poemului, incapacitatea lui de a genera sensuri infinite, interpretari „textualiste“ multiple.
in poemele site-ului Pauza dintre vene, poeta trece de la anatomie la interiorizare si la meditatia asupra „temelor fundamentale“. Blogul cartii contine, dincolo de atotprezenta avertizarii/provocarii: „cititorul meu nu e stapinul meu“, „poze cu personalitati“ literare, stiri despre activitatea sa culturala, detalii despre procesul nasterii cartii de la Cartea Romaneasca, al carei redactor este Dan Sociu, si mai ales citeva dintre noile poeme. in cazul acestora, se remarca o doza de abstractizare si de cenzurare, chiar o ruptura in alaturarile aparent incoerente de viziuni, interstitii, fraze care nu se leaga: „a decoji o portocala /a-mi curge singele pe linga vene“. Oricum, poeta a coborit stacheta vehementei, si-a domolit tipatul sententios si si-a construit o domesticitate literara in care poate supravietui fara primejdia sinuciderii.
Pauza dintre vene este spatiul-timp fantasmatic ce te trimite, invariabil, la ideea mortii, cu toate ca volumul se vrea o carte cu poeme de dragoste.
Cititorul de pe mirunavlada.wordpress. com este situat in zona de inefabil dintre vene, intr-o culoare verde intermediara, a fundalului de incadrare. Se vede mai mult „pauza“, tacerea, incremenirea, decit „vena“. Poemul Cimpina este insa foarte reusit. Poeta vrea sa faca acum „metafizica feminina“, in durerea acuta a creatiei si a iubirii, dar fara duritate si intr-o fenomenologie a corpului (inteles ca intreg minte-trup de data aceasta, nu ca o separare dramatica intre ele ca in prima carte). Scrie pe blog pentru a se lamuri pe sine, din teama de singuratate si pentru a afla ce asteapta cititorii de poezie, de unde si apelurile dese la dialog: „cartile sint mult mai singure ca oamenii. astept reactiile voastre pentru ca nu vreau sa las aceasta carte singura. momentan ma are doar pe mine. si momentan e doar o pauza care trebuie umpluta de viata. de voi.“ Avem blogul, asteptam cartea.

