OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Artistii concretizeaza arta net in site-uri, soft-uri artistice, lucrari hipermedia, instalatii in retea sau care hibridizeaza contextul on-line cu cel off-line, explorind potentialitatile codului calculatorului si ale retelei. Pe net, arta pare a se multiplica la infinit, in mod rizomatic, a se clona si a se metisa, a se rasfira in constelatiile multidimensionale de link-uri. Artistii pot realiza fie proiecte ale televiziunii pe net desfasurate ca niste performante live de tip Netcast, fie ale web-radio-ului, initiative care invita internautii sa intervina in materialul prezentat. Open work sau work in progress sint sintagmele la zi in acest context, lucrarile artistice avind multiple variante si structuri indefinite, instabile si evolutive, in functie de utilizator. Interactivitatea si comunicarea pot fi sporite in spatiul medial online, iar acestei laturi augmentative i se adauga posibilitatea creatiei artistice anonime sau a celei colective.

Printre primele creatii importante produse in retea sint: Waxweb (David Blair, 1994), o colectie de extrase de film configurate in sistem hipermedia, in cadrul careia utilizatorul poate adauga propriile texte, imagini sau sunete, ori The File Room (Antoni Muntadas, 1994), o baza de date despre cenzura culturala. Sau The Board Room, 1987, Chain Reaction (Bonnie Mitchell, 1995), Ping (Steffen Meschkat, 1996), un peisaj tridimensional creat de utilizatorii retelei, Territoire des réseaux. Cyberterritories, o instalatie realizata de Fred Forest in 1996. De asemenea, exista lucrari care se inscriu deopotriva in spatiul retelei si in spatiul fizic, precum cele ale grupului german Knowbotic Research, TNC Clone Party (Bruno Beusch &Tina Cassani, 1997) sau Centre du monde (Fred Forest, 1999).

In cadrul artei Internetului, terminalul este utilizat ca un mediu al expresiei tehnoestetice, inclusiv in inteles cultural, social, politic si etic. De pilda, John Simon in Every Icon (1997), Agnes Hegedüs in Fruit Machine (1991), Troy Innocent in IDEA-ON>! (1994-1996) sau Max Almy &Teri Yarbrow in Utopia (1994) transforma calculatorul intr-un mediu ludic si interactiv al artei ca joc. Jenny Holzer (Please change Beliefs, 1998) sau Kolmar &Melamid (The Most Wanted Paintings) mizeaza pe interactivitatea oferita de suportul retelei pentru a dialoga cu privitorii si pentru a crea „opere de arta“ pe baza preferintelor acestora. Pe site-ul Centrului Dia din New York, Tony Oursler, Constance DeYong si Stephen Vitiello (Fantastic Prayers, 1995) au realizat un proiect Web colaborativ multimedia intr-un spatiu nonliniar, al asociatiei libere si haotice, in timp ce artista Cheryl Donegan (Studio Visit, 1997) a creat un studio virtual pe Internet.

Prin urmare, de la lucrarile individuale ale artistilor Matt Mullican sau Peter Halley la performantele live colaborative de tipul Oudeis (1997), reteaua sustine si cuprinde varietatea si interactivitatea, conectivitatea si distributivitatea. Lucrarile online sint caracterizate de o dinamica care produce o spatialitate temporara, fluctuanta si fluida. Astfel de creatii interactive ofera privitorului posibilitatea alegerii si a participarii si transforma criteriile estetice ale reprezentarii in experiente vizuale, fie ca este vorba de poemele iconice spatiale ale lui Bill Seaman sau de instalatiile optic-perspectivale ale lui Tamas Waliczky, fie de Typoorganism-ul lui Gicheal Lee (2001), de Dreamlife of Letters (Brian Kim Stephans, 2000) sau de poeziile digitale ale lui Loss Pequeño Glazier, precum Cog (2001).

In aceste conditii, teoria si critica artei in retea se pliaza pe caracterul partial, relativ si evolutiv al Internetului, pe fragmente si pe fluctuatii tehno-artistice. Un privitor nu are de-a face cu aceeasi (unica si irevocabila) reprezentare, ci cu simulari diferite, plurale si permanent reconfigurabile. Se admit astfel pluralitatea culturii si artei new media, efemeritatea si caracterul spectacular al acestora. Arta in retea este caracterizata prin instantaneitate si simultaneitate, globalizare, dar si ipostaze ale hibridarii, ale colaborarii, ale manipularii si ale metamorfozei. Nu trebuie uitat, insa, ca aceste valente nu se manifesta doar ca beneficii ale noului mediu de creatie, ci si ca dezavantaje, limite si neajunsuri, de la efemeritatea suportului si a lucrarii la vulnerabilitatile material-economice, de la lipsa de concentrare in navigare la distractia continua a spectacolului multimedial in retea.