Netul incepe sa se coloreze ideologic din ce in ce mai mult si ideologiile lui, ca orice ideologie, nu sint deloc unele inocente. Astfel ca inclusiv cei care nu sint activi in spatiul virtual trebuie sa ia atitudine, daca nu vor izolare fata de discutiile actualitatii. Ne implicam in gindirea retelei chiar si cind sintem simpli spectatori, neutri sau pasivi, insa in functie de gradul de implicare activa devenim creatorii netului in actiunea sa expansiva.
Pe bloguri avem oportunitatea sa ne manifestam atit ca autori, cit si ca cititori interactivi. Conteaza insa cum punem in practica acest lucru.
Cu toate acestea, mai degraba citim continutul postarilor de pe un blog, neglijind comentariile care, uneori, sint mai pline de idei decit postarea insasi. Cu atit mai mult ar trebui sa incepem sa citim tematica unui blog si prin filtrul propriilor sale comentarii, caci de multe ori acestea sint mai interesante si mai consistente, sociologic vorbind, decit o simpla idee lansata in postare. De altfel, rolul unei postari ar trebui sa fie tocmai acesta: doar o poarta de lansare pentru dialogul intre cititori si intre acestia si autor. In plus, comentariile la un blog sau discutiile de pe un forum ar putea constitui un bun prilej pentru studii de antropologie culturala, de sociologie sau de analiza discursului. Unii autori de blog isi construiesc texte scurte, uneori echivoce, dar care pot ridica multe semne de intrebare, tocmai cu scopul de a incita cititorii sa intervina in ideatica deschisa a blogului.
Acesti autori nu vor sa se reflecte narcisist in propria creatie, ci mai curind sa ofere cititorilor un cadru de interventie dialogata, sa incadreze asadar o idee in rame multiple si miscatoare, schimbatoare in functie de comportamentul fiecarui cititor in parte. Caci de la retorismele stilistice din comentarii (din care fac parte atit injuriile ca marci ale unui discurs acut si chiar patologic sociologizant, cit si schimbarea grafiei limbii romane) la temele continutului, o serie de incidente pot aparea, care nu ramin fara urmari in schemele unei comunicari.
Am remarcat ca exista autori de blog care iubesc sa-si regizeze propriile texte si sa coordoneze inclusiv interventiile cititorilor intr-un soi de suprastructura ghidata, in care imprevizibilitatea unui comentariu are rol turbulent in legiferarea interna a sistemului.
Ei isi joaca propria teatralitate, expunindu-si conventiile, astfel incit tabloul comentariilor pare a fi manevrat chiar de ei. In special acesti autori nu posteaza subiecte „vulnerabile“, care pot produce discutii aprinse. Dar exista si autori care se orienteaza spre dinamismul comentariilor, acceptind vocile alteritatilor ca pe o conditie a blogului. Mai ales blogurile de nisa intra in aceasta tendinta.
Personal, ma situez printre cei care prefera blogurile de nisa, fara pretentii populiste si cu interese culturale altruiste. Adica blogurile scriitorilor, artistilor, jurnalistilor liberi, creatorilor de tot soiul in termeni tematici: blogurile despre carti, despre idei si opinii sau despre viata cotidianului surprinsa in ton de jurnal. Cu cit mai marginale si mai excentrice, cu atit ne par acestea mai vii. Si totusi uneori ne dorim ca aceste bloguri sa aiba vizibilitate mai mare, sa-si stearga caracterul de nisa si sa devina cunoscute la fel de mult precum blogurile politicienilor sau ale vip-urilor. Ne dorim ca un blog despre literatura sau fotografie sa aiba rating pentru a conta in societate la nivel macro si sa constituie modele culturale pentru adolescenti.
Uitam atunci de avertismentul: „ai grija ce-ti doresti!“. Caci farmecul blogurilor de nisa e tocmai acesta: sint o exceptie de la regula, au o singularitate originala si, nepropunindu-si o audienta mare, se adreseaza unor problematici de interes particular, nu general. Ele isi gasesc cititori cu gusturi si pasiuni comune, aparind posibilitatea inchegarii unei mici comunitati cu aceleasi orientari, dar cu atitudini diferite, chiar divergente. Cititorii unui blog de nisa sint cam aceiasi: mai putini, dar intervenind consecvent cu comentarii. Se poate constitui nu doar profilul (psiho-social, cultural) unui autor de blog, ci si al unui cititor-comentator care isi schiteaza o „biografie“ de opinie pe marginea unei idei. Iar acest comentator merita un rol in crearea functionala a netului activ.

