OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mesajele spam sint considerate formele de poluare sau zgomotele comunicarii, iar proprietarii casutelor de mail sau navigatorii doresc inlaturarea acestor intrusi. La artisti insa, aceste mesaje devin materiale brute numai bune de remodelat si de impregnat cu intentie si finalitate estetice. Un exemplu este Pseudocod de Alex Dragulescu, o colectie de experimente artistice software, bazate pe algoritmi si o serie de modele computationale. Acestea din urma sint aplicate unor surse de date diverse, de la baze de date la mesaje spam, blog-uri si imagini din jocurile pe calculator.

Compilind texte din mesaje nedorite (spam) sau din jurnale on-line (blog), artistul scrie un program bazat pe secventele de litere sau pe alte modele pentru a crea imagini tridimensionale: flori, obiecte geometrice complexe, cladiri imposibile sau anemone de mare. Imaginile simulate sfideaza fotorealismul prin incercarea de cartografiere a datelor. Regimurile si regnurile se amesteca in mod halucinatoriu: spam-ul devine forma botanica sau arhitecturala, iar „resturile“ sociale, economice si politice ale comunicarii se incarca de valori estetice.
La baza acestor imagini se afla textul si ideologia, puterea de manipulare si de propaganda, publicitatea sau, dimpotriva, comunicarea cenzurata. Informatiile nesolicitate, cel mai adesea avind caracter comercial, dar si malitios (adapostind virusi), enerveaza la culme un navigator care nu doreste sa gaseasca in retea decit informatia sau comunicarea potrivite. Proiectul Respam al aceluiasi artist este o platforma de arta net pentru colectarea acestor „deseuri“ ale comunicarii: o „groapa de gunoi“ in care resturile sint reconditionate.

Mesajele junk sau reclamele on-line, discreditate sau respinse de internauti sint estetizate si propuse unui alt tip de comunicare, recuperatoare si transfiguratoare. in cadrul acestui proiect se remarca Inbox, lucrare realizata impreuna cu Tim Jaeger si performata la un festival de arta electronica din Finlanda. D-jay si web-jay, adica remixuri sonore si vizuale, se intilnesc in platforma web alcatuita din bazele de spam.
Codul calculatorului nu este decit una dintre formele de manifestare a puterii (sociale, politice, ideologice) si artistii stiu acest lucru. Ei demasca manevrele politicului si ale economicului prin noi forme sau filtre de arta. Codul, de la cel lingvistic la cel computational, ca forma de putere, este o falsificare premeditata a unui context originar: un fals cod, la Alex Dragulescu. Comunicarea inseamna disimulare, iar cine nu cunoaste codul ramine in afara comunicarii. De asemenea, codul regleaza si normalizeaza comunicarea si comportamentele on-line, fie ca e vorba de stabilirea unor reguli intr-un forum de discutie, fie de criptarea unor documente. in bine-cunoscuta schema a teoriei lingvistice a lui Roman Jakobson, codul este unul dintre elementele comunicarii verbale.

Functia corespunzatoare codului este cea metalinguala sau de comentariu, in ipostaza in care transmitatorul sau receptorul simt nevoia sa controleze daca folosesc acelasi cod. in comunicarea de tip spam, codul este pierdut intrucit posibilul receptor respinge mesajul si nu doreste a-l decodifica. Un simplu delete al unui mail sau o simpla blocare a pop-ups-urilor si o incercare de comunicare este spulberata in eterul digital.
Navigatorul sau proprietarul casutei de mail are puterea si dreptul de a primi un cod de comunicare si de a respinge un altul. Reconfigurind insa teritoriile de spam, artistul atribuie codului o alta semnificatie, una artistica. E un fel de revansa a nedoritului, care se intoarce in forme surprinzatoare. Din comunicare nedorita, spam-ul devine o conditie impartasita deopotriva de artist si de receptorul lucrarii de arta.
Iata pina unde poate ajunge puterea de reciclare a artistului!