OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pe blog, Luciat isi marturiseste simpatiile si antipatiile cu o sinceritate deconcertanta. Dar prea multa straduinta autentica la un autor ne trezeste suspiciunea. „Terorista“ e suspect de directa in pareri. il adora pe Cartarescu, ii place T.O. Bobe, nu are „organ“ pentru suprarealism, Cioran o plictiseste, la fel Basescu, desi, evident, in alte grile de interpretare, e incompatibila structural cu Jeni Acterian din Jurnal, nu ii e clar daca si cit de feminista sau misogina e, nu stie daca e de stinga sau de dreapta, nu-i place scriitorul Patapievici si n-ar vrea sa fie in locul Mihaelei Miroiu. in fine, un amestec de afirmatii socante pentru unii, dar numai bune de mustacit pentru altii. Dar in ce masura sint asemenea afirmatii acoperite? Ma tem ca, in lipsa argumentelor, spusele din transeele scrisului sint simple lozinci ale unui combatant. Si totusi, mai bine in transee decit pe linga.

Nu pot fi de acord cu multe dintre subiectivismele (asumate totusi!) autoarei, dar ii respect dreptul la confesiuni critice impresioniste. Nu respinge de facto „expresivitatea de moda veche, cu arhaisme delicioase, fraze imbirligate“, doar marturiseste ca „o oboseste“. Nu gusta, asadar, farmecul desuet al cartilor de anticariat, pretindu-se mai degraba la pulsul actual al literaturii careia ii aplica un diagnostic subiectiv de interpretare. Din fericire, autoarea nu generalizeaza si nu da precepte. „Promoveaza“ literatura romana contemporana fara nici un parti-pris (in afara propriului gust estetic) in spatiul virtual. Nu va spun ce parere are despre Claudia Golea sau despre Jean-Lorin Sterian, doar ca citeste cartile fara prejudecati. Cit despre critici, scrie mai putin si, atunci cind o face, penduleaza intre jurnal intim si ironie la obiect.

Spre exemplu, Luminitei Marcu ii remarca „frica de literatura“, incadrind-o la rubrica de critica, desi recunoaste caducitatea granitelor dintre literatura si critica. Pe Dan C. Mihailescu il vede oscilind intre „zmeu si Cosinzeana“, delectindu-se cu zelul criticului, dar fiind in incongruenta cu formatia sa culturala. Daca e o relativista cu propria persoana (cind blogul suna a jurnal), in schimb cartilor „terorizate“ le pune degetul pe rana si mai adauga si mult piper.
Problema e ca relativismul nu e aplicat si lecturilor. in cazul unei afirmatii transante si categorice, Luciat ar trebui sa tina seama si de nuantari. Nu-i place literatura de pionierat, marturisind ca sare paginile din sau despre Kogalniceanu sau ca nu ar cita niciodata din Istoria ieroglifica, insa scrie din prisosinta despre contemporani.

Dar oare pasiunea pentru literatura romana nu trece prin inceputurile ei? Cum sa-ti placa, de exemplu, proza lui Stefan Banulescu fara sa-ti placa Scrisorile catre Vasile Alecsandri ale lui Ion Ghica? Legatura dintre vechi si nou in literatura, ca poveste si stil, este prea imperioasa pentru a trece peste ea. Daca nu ne place vechiul din literatura (cu dublul inteles implicat), poate ca e vina noastra, incapabili de a empatiza cu spiritul timpurilor. Desi, pina la urma, ce e vechi si ce e nou, daca totul e reconditionat, daca scriitorilor de traditie li se descopera modernitatea si actualitatea? Daca nu-si propune sa „terorizeze“ si cartile istoricizate, autoarea de blog trimite totusi sageti in zona diacronica. Nu stiu care ar putea fi miza lor, alta decit a confesiunilor de gust propriu.
Riscurile la care se supune Luciat nu se opresc aici. Marturiseste ca „mentiunile la ICR si MCC si USR ma adorm la fel de repede ca filmele cu Sylvester Stallone“.

Comparatia e prea prapastioasa si unilaterala. Despre care dintre ICR-uri sau USR-uri este vorba? inteleg ca autoarea e impotriva institutiilor, e o subversiva, dar oare institutiile nu ar trebui totusi diferentiate? Si totusi, Luciat se implica in activitati cetatenesti, civice, chiar daca nu o face decit din spatele anonimatului de pe blog. Posteaza poze de la protestul fizic impotriva scoaterii unor emisiuni culturale din programul TVR, protest la care au citit si unii scriitori afirmati pe blog. Mobilizeaza asadar cititorii la activitati culturale cu impact social. Ceea ce rezista criticii „teroriste“ este curajul de a spune ce crezi, un mod de a convinge lumea sa citeasca, plecind de la armele lecturii, si sa participe la discutii. Iar Luciat asta face, fara a incerca sa-si manipuleze cititorii. Ce doreste a fi Luciat? O cititoare. Atit. Dar, adaug eu, o Cititoare. Meserie nu mai putin riscanta.