OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ce ar dori sa aiba la dispozitie un critic literar al virtualitatii, in afara de cartile electronice de pe LiterNet, de putinele bloguri reusite sau de citeva site-uri de literatura unde gasesti inclusiv un material literar multimedia precum videopoemele? Cam putine platforme literare, si acestea dezamagitoare si nereprezentative. Spre exemplu, echivalentul YouTube-ului, la nivel scriptic, este Scribd (scribd.com). Deviza este: „Publish Yourself Online“ folosind iPaper, ignorind drepturile de autor in logica dubla a sloganului „free information“, informatie libera si gratuita.

Pe Scribd, materialul nu mai este unul video, cu privilegierea culturii imaginii si a sunetului, ci unul in primul rind textual (desi un text poate fi convertit si ascultat in format audio), regasind, in plan ideal, dimensiunea unei lecturi „clasice“. Aici poti cauta dupa un cuvint-cheie, poti vedea care sint cele mai recente texte adaugate, cele mai citite, cele mai discutate sau poti accesa direct documentele introduse de prieteni. Daca aici poti sa te bucuri de Harry Potter, de mitologia greco-romana sau de vechi ori noi teorii stiintifice, istorice sau medicale, tot aici poti sa dai de documente religioase rastalmacite sau de materiale politice de propaganda sau de campanie electorala.

in plus, Scribd este locul unde poti sa incarci documente, sa le imparti cu restul lumii, sa comunici cu membrii comunitatii, sa te atasezi de grupuri cu interese comune, sa iti personalizezi cautarile si sa explorezi biblioteca tematica in orice limba. Spatiul cultural asiatic se intilneste in aceeasi platforma cu cel american, african sau european, fara ca fiecare sa-si piarda ceva din amprenta locala, regionala sau nationala, fie ca aceasta este o traditie conceptuala sau limba insasi. Pentru unii, limba poate fi o bariera in adresarea catre majoritate sau catre diverse minoritati, dar si un mijloc de comunicare transnational cu cei din diaspora, de pilda.

in ce grad este reprezentata insa cultura si literatura romana in acest spatiu virtual global, intr-o retea in care se intilnesc culturile de-a valma, cu tot atitea specificuri cite idiosincrasii exista si cu tot atitea incrucisari culturale cite migrari ideologice sint posibile? in primul rind, lista de „reprezentabilitate“ a culturii romane de pe Scribd contine atit documentele controversate despre Eminescu sau despre legionari, cit si marturii anticomuniste, atit romane de consum precum Ciresarii al lui Constantin Chirita sau Invitatie la vals de Mihail Drumes, cit si literatura canonica precum Ion al lui Rebreanu sau Ultima noapte… a lui Camil Petrescu.
George Calinescu e prezent aici deopotriva cu Enigma Otiliei si cu Istoria literaturii romane (compendiu). Surpriza vine cind ii gasesti aici pe Cantemir cu Descrierea Moldovei, pe Filimon cu Ciocoii…, pe Blecher si pe Mateiu Caragiale. Caci parca la Octavian Paler cu Viata pe un peron, la Ionel Teodoreanu cu La Medeleni, la Steinhardt cu Jurnalul fericirii, la Blaga cu Hronicul si cintecul virstelor sau la alde Cioran, Eliade, Noica sau Dumitru Staniloae te astepti sa-i gasesti aici, urmind logica influentei lor la nivel macro in preferintele cititorilor romani.

Acestea sint citeva dintre rezultatele pe care le-am obtinut facind o selectie intre textele merituoase, refuzind sa ma opresc asupra textelor lipsite de orice valoare sau denaturate.
in momentul in care nu o institutie legitimata decide care sint operele reprezentative pentru cultura noastra, cititorii de rind vin cu raspunsuri aleatorii, lipsite de orice criteriu reflexiv. Mai degraba decit sa se gindeasca la o selectie de reprezentabilitate a culturii noastre, cititorii de pe Scribd isi aduc preferintele lor subiective, uneori chiar purtatoare de virusi ideologici. Cu greu poti trage niste concluzii despre reprezentabilitatea acestor scriitori pentru cultura romana intr-un spatiu multicultural si multilingvistic precum este Scribd, cel putin la nivel ideal, principial. S-ar putea face un studiu despre ce citesc romanii plecind de la textele de aici: de la cartile din bibliografia scolara la cele ideologice de tip Noua Dreapta sau la cartile de paraliteratura, intrate in consumul larg al publicului. Sau, mai mult, se poate face un studiu despre cum se reprezinta involuntar cititorii romani pe plan cultural global prin optiunile lor de a posta aici unele texte si nu altele.

Dar nu stiu in ce masura s-ar putea vorbi de o paradigma cultural-identitara intr-un spatiu unde se refuza orice armonizare si orice unificare, plecind de la niste criterii viabile tocmai datorita diversitatii ireductibile la un numitor comun cultural, dar si ciocnirilor intre culturi, religii sau traditii. Nu stiu cit de mult ne putem permite sa vorbim de „identitate multipla“ in cazul unor culturi unde coeziunea nu se poate stabili nici macar la nivel european sau asiatic dar, ce sa mai vorbim, la un nivel global. Se poate constitui aici un „patrimoniu cultural“ global prin simplul fapt ca aici se aduna localismele culturale la nivel international? Sa urmam logica: „fiind foarte locala, cultura e universala“ sau mai degraba sa negam orice dimensiune integrativa pe criterii localiste si individualiste? Fara criterii de reprezentativitate, individuale si colective, de un minim consens valoric, cultura romana iese in spatiul virtual global dezorganizata. in plus, fara o traducere sau o varianta dezirabila precum cea bilingva a unei opere nationale, nu ai cum sa devii reprezentativ la nivel global si risti sa ramii prezent, dar ininteligibil.

Acest lucru se intimpla pentru ca Internetul insusi este o retea unde convietuiesc mediocritatea si originalitatea, kitsch-ul ordinar si miza estetica, etica impartasirii si imoralitatea grosiera a gesturilor si unde nu exista o selectie semantica in cautarile febrile ale publicului, dar nici legi specifice de copyright. Pentru un public precar pregatit pentru a discerne, capcanele ideologiilor de tot felul si ale lipsei de valoare sint numeroase. E evident ca ceea ce iese la iveala in cultura este mai limpede si mai static, pe cind ceea ce se dezvolta in adincurile subculturale este mai obscur si mai dinamic, dar si mai incitant si mai compromitator pentru optiunile publicului receptor sau ale celui emitator. Mai degraba din zonele marginale, de underground, poate veni astazi noutatea, dat fiind ca ne aflam intr-o epoca a saturatiei culturale, in care media cumuleaza cel mai mare procent din suprasaturarea informationala. Dar tot din aceste zone poate veni fluxul ideologizarilor, al cliseelor si al mediocritatii, atit de la politicieni ce isi apropriaza ultima „frontiera“, spatiile virgine ale virtualitatii care sint pe punctul de a fi colonizate, cit si de la jurnalisti sau de la analistii economici, IT, politici sau de la oameni obisnuiti, amatori pseudoliterari ori culturali sau diletanti cu placerea speculatiei vicioase sau chiar a dezinformarii.