OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Studiile culturale de astazi inteleg imaginea deopotriva in sensul teoriei psihanalitice si in directia teoriei puterii. Astfel, se urmaresc maniera in care privitorii se identifica cu mediul iconic si modul in care imaginile pot fi utilizate de catre discursul institutional (precum in cazul studiilor imaginii publicitare). Imaginea numerica nu constituie o exceptie in cadrul acestei retele existential-culturale, dimpotriva, accentueaza rolul acestor practici sau adauga noi aspecte mediilor figurale existente, de la pictura la televiziune.

Fie ca este vorba de supravegherea video sau radar, de imaginile medicale care releva interiorul corpului, fie de grafica jocurilor pe calculator sau de transmisiile prin satelit din cosmos, cultura vizuala virtuala construieste un spatiu reprezentational prin care sint vizualizate lucruri si procese care nu sint vizuale prin ele insele.
A vedea devine, in numeroase contexte tehno-culturale, o interfatare cu tehnologiile vizualului. Imaginea generata de calculator ocupa, in acest sens, un loc din ce in ce mai vizibil in regimul vizualului, un loc al omniprezentei si al simularii. Relationata acestei imagini, privirea virtuala devine instrumentul cultural prin care se ia o decizie, se instituie semnificatie sociala, se instaureaza puterea globala, intervine controlul sau supravegherea in reteaua Internetului. In acelasi timp, identitatea locala, subversiva sau alternativa isi aduce vizibilitatea la interfata, fie ca ne referim la comunitatile virtuale, fie la artistii retelei.

Astfel, in spatiul cultural virtual, imaginile circula prin mediile figurale in dependenta de relatiile sociale, de prezenta privitorului si de raportul dintre imagine si sens, in ciuda lamentatiilor cu privire la supraincarcarea informationala. De asemenea, procesul privirii poate transforma, in context social, subiectul-privitor in obiect-privit, in spectacol sau in consumator si poate fi normalizat de catre imaginea insasi, de regimul pre-existent al iconului respectiv.
Pe de alta parte, actul privirii dobindeste valoarea unei decizii ideologice intr-un cadru in care pozitia privitorului este construita in mod cultural. Relationate acestor practici culturale sint contextele prin care se produc modificari in perceptia privitorului si in intelesul imaginii. De pilda, practicile vizuale virtuale sint incarcate de ideologii purtatoare de valori si de principii umane, de criterii ale interrelationarii sociale si de viziuni etice.

Ceea ce adesea se ignora in studiile culturale este fenomenologia imaginilor si a privirii virtuale. In ciuda invaziei mediale, dimensiunile complexe ale existentei nu pot fi reduse la statutul de construct. A vedea inseamna, inclusiv in mediile virtualului, a percepe, a trai si a experimenta in spatiu, a fi relationat lumii in mod intelectual, senzorial si afectiv. Privirea virtuala nu poate fi despartita de intelesurile corporalitatii, deopotriva culturale si fizice. Ochii privesc la ecranele materiale, miinile ating tastaturile, iar gesturile si miscarile corporale coordoneaza universul virtualitatii. Spatiul virtual, configurat la intilnirea dintre existenta fizica, dimensiunea simbolica si reprezentarea numerica, este departe de a fi unul imaterial, al informatiei „pure“ si decorporalizate. Privirea umana incorporeaza virtualitatea, o infuzeaza cu materialitate, realitate si inteles in cadrul unor procese de feed-back. Fara aceste bucle simbiotice, spatiul virtual este unul vid, imperceptibil si a-signifiant.