OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Vecinatatea – exercitiu cotidian al valorilor sociale“ este numele activitatilor artistice care au fost vernisate pe 27 iunie la MNAC, Galeria Etaj 3/4. Organizata de Centrul International pentru Arta Contemporana (CIAC), in cadrul proiectului Eurobarometru vizual, initiativa, al carei curator a fost Irina Cios (ajutata de echipa sa: Ileana Savu si Ionut Cioana), a inregistrat un succes. De altfel, CIAC are deja un renume in cadrul platformei artistice romanesti si tot ce este legat de numele acestui centru constituie deja un reper al actualitatii.

Dar, alaturi de „Va urma“, „miscarea de regenerare urbana si culturala“ a Rahovei, Eurobarometrul vizual este proiectul care implica in prezent o serie de seminare, premii si expozitii (deocamdata in Bucuresti, dar ulterior in Cluj, Iasi si Timisoara).
Revenind la „Vecinatatea“, sase lucrari au fost premiate. Evacuarea fantomei, proiectul grupului Studiobasar (Alex Axinte, Cristi Borcan), este un „ghid de supravietuire in urma evacuarii fortate“. Printul digital si macheta reprezinta o polemizare ironica cu legile ce vizeaza casele nationalizate si retrocedarea. Valoarea umana „restanta“ in urma evacuarilor fortate din casele nationalizate ramine sa fie „recuperata“ in plan artistic, din moment ce socialul (respectiv, legalul) este indiferent la raportul problematic dintre public si privat. De cinci ori Bucuresti (Olivia Mihaltianu) se desfasoara pe trei canale video, derulind fragmentar momente din viata urbana: nunta, gastronomia sau ghicitul in carti sint teme abordate sub forma unor relatii personale cu orasul, de fapt, niste „povesti“ ale cotidianului, cind ironice, cind usor-nostalgice. Din perspectiva a cinci personaje se tese o naratiune vizuala suprapusa, o poveste „cinematografica“ emblematica pentru partea romaneasca a Europei de Est.

in B 07 ROU (instalatie – proiectie video), Emanuel Borcescu comenteaza cu ironie la adresa modalitatilor de parcare urbana. De la avertismentele de parcare interzisa la insemnarea personala a locului de parcat, de la marcarea cu lazi de plastic a locului de parcare la absurditatea luarii in posesie a acestuia, situatiile sint un semnal de alarma tras intr-o tara cu pretentii de civilizatie. Vecinatatea ca intrecere (Diana Duta) este o animatie digitala care surprinde, in progress, competitia intre vecini de a-si construi vile ca semn al noilor imbogatiti. Pixelii se fac si se desfac in fata ochilor privitorilor, precum caramizile pe strazile romanesti. Instalatia lui Bogdan Rata, Peretele, este o meditatie low-tech asupra modului de viata reliefat prin limbajul insusi al obiectelor si al minimului de decor interior, fara nimic tehnologizat, dar cu o diferenta vizibila de stil. in fine, Ambasadorii vecinatatii consta in 12 printuri digitale: 12 „obiecte“ surprinse in simplitatea lor concreta, dar simultan creind un univers abstract, niste „naturi moarte“ cu roaba, grebla sau carti vechi. E o lume in care coexista o maniera noua de a privi lucrurile cu un continut in mod voit „traditionalist“.

Expunerea nu se poate opri insa aici, caci multe din celelalte lucrari, nepremiate, merita sa fie discutate. Gasim si alte semnificatii ale „vecinatatii“ care nu fac, pina la urma, decit sa puna fata in fata ruralul, low-tech-ul, perifericul, marginalizatul, localul, pe de o parte, si urbanul, ultratehnologicul, presupusa „centralitate“, globalul, pe de alta parte. Dar la un moment dat, impresia este ca acestea nu sint puse fata in fata sau in dialog, ci, dimpotriva, fuzioneaza. Aceste proiecte sint valoroase nu doar in mod individual, pentru ca fiecare aduce o perspectiva, un mod de a vedea vecinatatea in mod concret, ci si colectiv, ca un fel de punere in retea ce dovedeste corespondenta intre elementele temei: cotidianul social la intilnirea cu tot soiul de vecinatati. Prin urmare, o pluralitate de discursuri vizuale, cu trimitere sociala, care reuseste sa-si creeze propria coerenta.