OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ajungind pe danielvighi.ro ai impresia ca nici nu se poate sa descinzi mai bine. Chiar daca iti propui sa critici blog-ul, evident nu persoana, realizezi ca nu prea ai ce critica, nu in sensul ca nu ai suficient material de referinta, ci in sensul ca pagina este atit de impecabil construita incit cu greu gasesti un pixel criticabil. Etica nu e despartita in mod rigid de estetica, dar moralitatea e strecurata difuz in spunere. Analizind majoritatea blog-urilor, te vezi nevoit sa te referi mai mult la stilul autorului, la persoana sau la poza vehiculata datorita continutului restrins si specializat sau aspectului structural-formal, care nu iese in evidenta prin nimic deosebit.

Asemenea blog-uri par atit de mimetice, incit demodata culoare locala sau adaptarea la realitati romanesti nu par decit un reflex al paradigmelor culturale straine, global utilizate. Jurnalistii de azi par a spune: scrieti blog-uri, baieti si fete, numai scrieti! Calitatea pare a ramine pe ultimul loc, in momentul in care imperativul este cel al productiei de cantitate. Si totusi, cu toate tribulatiile, circumstanta aceasta pare inevitabila, se preteaza publicului din zilele noastre, comod instalat pe marginea Internetului. in prezent, blog-urile cresc precum ciupercile dupa ploaie, adesea inscriindu-se in trend-uri facil digerabile si larg delectabile. Bineinteles, creatiile proprii, particularizate la dilemele nationale si regionale, abunda, autorii sint informati, publicul este cultivat, desi o veriga din lantul (inter)comunicarii lipseste. Dar cel mai adesea insa, tocmai acest public cultivat evita spatiul virtual, iar majoritatea blog-urilor par a fi facute pentru cititori fara mari pretentii, de unde si oferta slaba a creatiei. Exista insa si iesiri din acest impas.

Initiativa lui Daniel Vighi este o frumoasa exceptie de la tendintele imitative si strict distractive, in acelasi timp nefiind elitist si indimenticabil. incet-incet, scriitorii realizeaza importanta manifestarii active in spatiul on-line si incearca sa inchege proiecte pentru care se dedica la fel de mult ca pentru scrierea unei carti. Faptul ca publici in spatiul virtualitatii incepe sa devina o responsabilitate si, dincolo de discutiile triviale din forumuri sau din comentariile la blog-uri, incep sa se contureze insule culturale de bun-simt si calitate. Anuntindu-ne prin cuvintele de frontispiciu ca „E vremea adevarului estetic si civic!“, scriitorul timisorean purcede la drum sa spintece jungla actualitatii si sa o domesticeasca in arena locala. Blog-ul sau, ordonat precum o gospodarie, dar orientat ca o tribuna, cu paliere din care ies alte paliere, are mesaje concrete de transmis si nu se incurca in betii de cuvinte.

Trecerile prin mediul acid al Prozei minijup, prin pitorescul exotic al insemnarilor de calatorie sau prin rusticele Mirosuri de demult ale verii fac parte din „adevarul estetic“, nu fara aerul ca se vor o continuare in directia traditiei culturale. Cititorul are posibilitatea de a descarca bucati din cartile sale sau din referinte critice la acestea. Dar banateanul se afla in tabara celor care cred ca „esteticul nu are valoare fara civic“. Astfel, leaga literatura de viata si realitate si tinuta intelectuala de datoria publica. „Adevarul civic“ apare cind constientizezi ca „este imoral sa taci atunci cind societatea este napadita de nonvalori“, deci cind cetateanul se intereseaza de agora sa. in mod concret, scriitorul este implicat in Ariergarda, in GRU (Grupul pentru Reforma Universitara), in publicistica civica si in activitatea didactica. Nu ramine indiferent la nici o problema, asa incit nici cititorul nu se plictiseste, fiind mereu tinut in priza cu subiecte ardente.

in fine, blog-ul lui Daniel Vighi te responsabilizeaza, te obliga la o tinuta onorabila de disciplina in fata problemelor cetatii. in acelasi timp, este un blog despre Timisoara si pitorescul ei straveziu. in acest topos on-line, termenul de virtual isi gaseste radacinile in virtute, deopotriva in sens moral si in sens artistic. Scriitorul ne vorbeste despre „saracie cu ciucur“, despre o „viziune democrata, toleranta si inclusivista“, despre viata culturala cotidiana, despre recuperarea istoricului si a zonalului. Cu un design realizat de HugoArt, cu text si cu fotografii bine compartimentate si cu o rubrica realizata de studentii seminarului „Literatura si film“, acest proiect on-line are toate atuurile sa reziste cu rezonanta in timp.