OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marcello Lippi, selecţionerul reprezentativei italiene de fotbal, s-a născut la Viareggio, în Toscana (în centrul Italiei), pe 12 aprilie 1948. Fost fotbalist (la Sampdoria Genova şi Savona) şi antrenor (la Juventus Torino şi Internazionale Milano), a devenit selecţionerul Italiei în 2004, cîştigînd cu echipa Cupa Mondială din Germania, în 2006. După o pauză de doi ani, în 2008 l-a înlocuit pe Roberto Donadoni şi a acceptat să antreneze din nou echipa de fotbal a Italiei, în vederea participării la Campionatul Mondial din 2010, în Africa de Sud.

Este un bărbat elegant, cu doi ochi albaştri demni de un „Paul Newman italian“, sincer, tranşant, uşor arogant. Ne întîlnim la Roma, la sediul Asociaţiei Presei Străine; îmi mulţumeşte pentru posibilitatea acestui contact cu presa română, spune că este convins de importanţa rolului său şi de faptul că trebuie să spună lucruri clare, mai ales în această perioadă în care relaţiile dintre Italia şi România sînt delicate.

Care a fost pentru dumneavoastră momentul cel mai emoţionant din 2008?

Cînd Barack Obama a cîştigat alegerile prezidenţiale din SUA. Cred că este un splendid mesaj de optimism şi de schimbare pentru întreaga lume. Un mesaj de care se simte nevoia şi în Italia, dar să nu credeţi că lansez mesaje politice. Mă ocup de fotbal de 40 de ani, nu aş putea să fac politică.

În 2006, echipa Italiei, pe care o antrenaţi, a cîştigat Cupa Mondială. În 2008, Spania a cîştigat Campionatul European. Cine va cîştiga Cupa Mondială din 2010, în Africa de Sud?

Greu de spus... Cred că Italia, Spania, Franţa, Olanda, Germania şi Anglia vor juca pentru a cîştiga, nu pentru a participa cu onoare. Dar Cupa Mondială va putea fi cîştigată şi de Brazilia sau de Argentina, dacă vor juca în bune condiţii fizice şi psihologice.

Ştiu că sînteţi un mare admirator al fotbalului britanic. David Beckham joacă acum la A.C. Milan, iar în Liga Campionilor echipele britanice au eliminat echipele italiene Juventus Torino, Internazionale Milano şi A.S. Roma.

Fotbalul italian este în criză?

Dacă toate echipele italiene au fost eliminate din Liga Campionilor, este clar că trecem printr-o perioadă de criză. Cupele europene sînt un examen important, care spune adevărul: echipa Italiei este în criză după Cupa Mondială şi trebuie să fie reconstruită. Încerc să fac acest lucru cu fotbalişti tineri; avem nevoie de o echipă nouă, dar cu aceleaşi caracteristici psihologice precum cele ale echipei dinn 2006, care a cîştigat în Germania. La acel Campionat Mondial aveam un grup puternic şi compact. Dar vă rog, nu-mi cereţi nume, nu vorbiţi despre Luca Toni, Alessandro Del Piero sau Antonio Cassano, nu faceţi ca jurnaliştii italieni, pentru că nu am de gînd să lansez convocări de la sediul Asociaţiei Presei Străine. Şi nu mă întrebaţi, ca jurnaliştii italieni, dacă există în Italia fotbalişti homosexuali. V-aş răspunde că, dacă ar fi, nu i-aş exclude din echipa naţională.

Sînteţi singurul mare antrenor italian care nu a antrenat niciodată în străinătate...

Şi totuşi, după Cupa Mondială din 2006 v-aţi dat demisia...

Din motive personale. Hotărîsem acest lucru înainte de Cupa Mondială, indiferent de rezultat. Timp de doi ani am preferat să mă odihnesc, să petrec mai mult timp cu familia, m-am dus la pescuit, am citit mult, am văzut mii de meciuri de fotbal, am făcut schimburi culturale cu toate federaţiile europene, am ţinut conferinţe în 26 de universităţi din Italia. O perioadă intensă, de creştere personală, în care mi-am dat seama că fotbalul suferă din cauza crizei economice mondiale. Iată de ce toate federaţiile europene trebuie să fie unite.

Tinerii din România reprezintă o resursă pentru fotbalul italian şi pentru cel mondial?

Italia este o ţară rasistă? Şi ce fel de persoane frecventează stadioanele din Peninsulă? Mă refer la faptul că, după ultimele evenimente din Italia în care au fost implicaţi cetăţeni români, fotbaliştii noştri (Adrian Mutu, Cristian Chivu) au fost jigniţi pe stadioane, au fost calificaţi drept hoţi de găini şi ţigani, au fost folosite şi alte expresii jignitoare la adresa lor...

Cum se formează mentalitatea cîştigătoare a unei echipe de fotbal?

Toţi sportivii trebuie să fie în serviciul echipei, al grupului: faimosul „spirit de grup“. Nu talente izolate, ci talente împreună cu alte talente. Regulile din fotbal respectă regulile unei societăţi.

Ce veţi face peste un an, după Cupa Mondială din Africa de Sud?

Sincer să fiu, eu nu ştiu nici ce voi face mîine. Vă daţi seama dacă pot să vă spun ce o să fac peste un an! Probabil o să mă retrag pe plajă; locuiesc la Viareggio, o localitate pe malul mării, unde îi sfătuiesc şi pe români să se ducă în vacanţă.

Marcello Lippi reprezintă tipologia antrenorului-manager, acea rasă modernă de antrenori care ştiu cum să se impună în faţa unei echipe, care se descurcă în faţa camerelor de luat vederi şi au calităţi culturale şi intelectuale care îi fac să depăşească ideea desuetă de simplu antrenor de fotbal. Pentru rezultatele sportive obţinute la Campionatul Mondial din Germania, în decembrie 2006 preşedintele Italiei i-a acordat Medalia de Merit a Republicii Italiene.

Dar lui Lippi nu-i pasă: are idei clare asupra echipei care va apăra titlul mondial şi declară: „Fiecare antrenor are crucea lui, din cauza presiunilor presei şi ale opiniei publice. Crucea mea este Cassano. În Italia există 50 de milioane de selecţioneri potenţiali şi toţi îmi dau sfaturi“.

Acest gen de declaraţii îl fac pe Marcello Lippi să fie considerat un personaj controversat. De altfel, în Italia se spune că oricine are un caracter puternic, are un caracter urît. Roberto Baggio, considerat de mulţi cel mai talentat fotbalist italian, a declarat că Lippi e un dictator care conduce echipa ca un general o armată. Nu este de acord cu această afirmaţie un alt mare fotbalist, francezul Zinedine Zidane, antrenat de Lippi la Juventus Torino, în perioada ’96-’98, care a spus: „Lippi e ca un întrerupător: te aprinde şi te face să înţelegi că fotbalul nu este un joc sau o meserie, ci un divertisment şi o filozofie de viaţă“.