I-a plăcut enorm poezia, mi-a vorbit prelung şi cu diferite ocazii despre marele Kavafis (în special), despre prietenul său Ion Stratan, despre propriile îndeletniciri literare din trecut, iar din felul în care vorbea reieşea clar că de asta şi-ar fi dorit să-şi lege soarta: Poezia. Că este anume aşa o atestă, printre altele, şi o dedicaţie a lui Nicolae Ţone, care îi dăruia lui Ştefan, în anul 2004, Manualul de literatură, cu aceste cuvinte: „Pentru Ştefan Damian, cu preţuire, cu prietenie, cu afecţiune acest «Manual» neconvenţional, în care putea fi, cu drepturi egale, unul dintre coautori...“. Trebuia pus alături de Daniel Bănulescu, Mihail Gălăţanu, Ioan Es.Pop, Cristian Popescu, Floarea Ţuţuianu, Nicolae Ţone, Lucian Vasilescu... – „colocatarii“ acestui stufos compendiu de aproape 700 de pagini. Era coleg de generaţie cu aceştia, alături de ei şi-a petrecut tinereţea, le-a împărtăşit destinul, oarecum. Tînjea după marea literatură şi considera cu îndărătnicie că ceea ce se face şi se trîmbiţează pe malurile Dîmboviţei a fi mare e, de fapt, mic şi iluzoriu. Era prieten apropiat cu numeroşi sculptori şi artişti, pe foarte mulţi i-a ajutat să revină şi să rămînă pe scena artei, să reintre în forul urban. Nu cred că greşesc dacă spun asta cu gîndul la sculptorii Paul Vasilescu, Mircea Spătaru, Ioan Bolborea, Mihai Buculei, îi respecta pe Dan şi Lia Perjovschi, Ştefan Câlţea, şi întregul „clan“ al Ilfovenilor... era chiar vecin cu aceştia din urmă, undeva pe colinele Argeşului. Iar cu domnii Pavel Şuşară şi Radu Boroianu a stat alături la articularea pieţei de artă din Romånia.
Credea într-un Bucureşti al zilelor noastre, salubrizat, rubicond, cu zone istorice vechi perfect conservate şi restaurate, cu inserturi artistice contemporane amplasate în locuri „nodale“, iar ceea ce nu mai ţinea de memoria oraşului, de specificitatea lui intrinsecă, trebuia înlocuit cu o arhitectură şi o ţesătură urbanistică nouă, orientate preponderent, e verticală, funcţionale, bine chibzuite pentru fiecare caz în parte. Acesta era crezul său.

