OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Jir¡i Marek, Unchiul meu Ulise, traducere din limba ceha si note de Jean Grosu, Grupul Editorial Art, Colectia „Desenul din covor“, Bucuresti, 2007 Metafora desenului din covor este o gaselnita a modernitatii. Aceasta sugereaza relatia dintre existenta si destin, dintre hazard si ordine, dintre libertate si necesitate. Tehnica literara si tema totodata, desenul din covor este „speculat“ literar de orice scriitor a carui intuitie creatoare reuseste sa stabileasca acele conexiuni intre existenta unui personaj si destinul sau, privindu-i evolutia ca pe o succesiune de evenimente pline de sens, care sint desenate pe dosul covorului si la care autorul are acces. El isi construieste si personajele si povestile lor interpretind atit fata, cit si dosul tesaturii. O astfel de lectura poate descilci itele romanului lui Jir¡i Marek, Unchiul meu Ulise.

- Pier Paolo Pasolini, Teorema, traducere din limba italiana si note de Alexandra-Maria Chescu, Editura Polirom, 2007, Colectia „Biblioteca Polirom“. Romanul Teorema este conceput si realizat in paralel cu turnarea controversatului film omonim al lui Pasolini. Povestea e cam asa: in sinul unei familii instarite din Milano isi face aparitia un tinar misterios si foarte atragator, care ii seduce fizic si ii stapineste psihic pe toti membrii acesteia: tatal, mama, fiul, fiica si servitoarea. Apoi dispare la fel de misterios si de brusc cum aparuse, lasindu-i pe toti prada unui vid existential care ia locul vietii conformiste in care se complacusera pina atunci. Un roman alegoric despre puterea religiei, sexului sau artei de a produce o criza interioara care distruge ordinea aparenta a existentei individuale. O parabola politica si mistica in acelasi timp.

- Hannah Arendt &Martin Heidegger, Scrisori 1925-1975, traducere din germana de Catrinel Plesu si Catalin Cioaba, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007. Textele de fata depun marturie despre istoria unei iubiri strins legate de istoria secolului al XX-lea, din inima caruia, cu tot patosul sau interogativ, dincolo de orice terminologie, Martin Heidegger se intreaba: „Oare prin ce iaduri trebuie sa mai treaca omul pina sa inteleaga ca nu el se face pe sine?“

- Alexandru Paleologu, Spiritul si litera. incercari de pseudocritica, editia a II-a, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2007. „De-a critica“ e un joc care a tentat pe multi de-a lungul timpului si a imbracat forme dintre cele mai diverse. E ca o nevoie de a incerca alta meserie sau pur si simplu de a stringe laolalta opinii, pareri, interpretari care au ramas neexprimate si ingropate in sertarul mintii. Asa justifica Alexandru Paleologu incercarea din Spiritul si litera, avind grija sa marturiseasca faptul ca nu-si aroga dimensiunea de critic si ca demersul de fata este doar o joaca de-a criticul. „Am scris despre citiva autori si citeva opere pentru ca mi-au stirnit niste reflexii. Lectura indeamna la confidenta si complicitate. Paginile acestea cuprind confidentele unui maniac care simte nevoia sa se intretina cu altii despre slabiciunea lui. Lumea si viata nu sint nimic fara carti. Cita literatura, atita viata. De aceea, poate din pudoare, poate din ipocrizie, m-am travestit in critic, cu haina ce nu-mi e pe masura. De fapt, am scris despre mine si, cu respectul cuvenit, despre domniile-voastre.“ (Al. Paleologu)

- Richard Dawkins, Un riu pornit din Eden, traducere din engleza de Elena-Marcela Badea si Dan Oprina, Editura Humanitas, colectia „Science Masters“, Bucuresti, 2007. Pornind de la analogia intre mecanismele genetice si calculator, ideea centrala a cartii este ca omul functioneaza ca „o masina de supravietuire“, programata astfel incit genele sa se perpetueze. Acest model informatic ii permite lui Dawkins sa abordeze problemele fundamentale din biologie: cum a explodat bomba replicatiei numita viata; cum au evoluat speciile si care e cauza diversitatii lor; de ce copacii din paduri sint inalti, desi e mai economic sa fie scunzi; de ce mostenim genele unor maladii fatale; care a fost primul om.

- Nicolae Merisanu, Cafenele, oameni de altadata. Zeul Perisabil, prefata de Adrian Majuru, Editura Paralela 45, Colectia „Odiseu“, Seria „Cartea de Bucuresti“, Pitesti, 2007. Zeul perisabil stringe o colectie de proze scurte, literatura la limita dintre fantastic si fabulous, scrise intre 1985 si 1995. Zeul perisabil este dublul in negativ din noi, este, totodata, superficialul din social si istorie si devine de cele mai multe ori nociv. Numai ca mai presus de el exista adevaratul, autenticul Zeu perisabil, care este timpul, Cronos, in fata caruia nu poti sa te ascunzi si din ghearele caruia nu poti orice ai face sa te sustragi. Nicolae Merisanu coboara in catacombele fiintei, ale orasului si socialului, in lumea ascunsa a neputintelor si slabiciunilor unde exista alti si alti zei perisabili. Daca mai ramine ceva din sau dincolo de toate aceste ipostaze tenebroase, incearca sa creioneze cartea lui Nicolae Merisanu. (A.-M.P.)