OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Diavolul vine din Elvetia. Dupa ce Teatrul Mic si-a redeschis sala cu spectacolul Popcorn de Ben Elton, in regia lui Razvan Savescu, in care combinatia de virtuozitate si comercial este menita sa atraga cit mai multi spectatori, se pregateste acum sa-si lanseze urmatoarea premiera, Viitorul e maculatura. Autorul piesei, Vlad Zografi, dramaturg roman contemporan cu importante premii, este unul dintre „norocosii“ carora li s-au montat pina acum cele mai multe texte: Petru (in 1997, la Teatrul de Nord din Satu Mare, regia Cristian Ioan, si apoi, in 1998, la Teatrul „Bulandra“, regia Catalina Buzoianu), Regele si cadavrul (in 1999, la Teatrul National din Bucuresti, regia Andreea Vulpe), Orgasm (in 2001, la Teatrul Toaca, regia Nona Ciobanu). Propriului sau text autorul ii face urmatoarea prezentare: „Sa zicem ca diavolul in persoana se hotaraste sa viziteze Romania. Si vine sub infatisarea unui jurnalist elvetian de origine romana, desigur, din moment ce vorbeste impecabil romaneste. E insotit de doi dracusori, la fel de elvetieni si la fel de romani, impreuna cu care urmeaza sa faca un film despre Romania de azi. Nu-i trebuie mult timp sa descopere ca aici se simte ca acasa. Asta ii da frisoane. Misiunea lui e deja indeplinita, n-are pe cine sa mai prabuseasca, n-are ce sa mai surpe. Si atunci, pentru ca se teme sa leneveasca, incepe sa tina lectii de morala“. Ca si la spectacolul anterior facut pe un text de Vlad Zografi, regia va fi semnata de Nona Ciobanu. Din distributie fac parte Mitica Popescu, Gheorghe Visu, Mihai Dinvale, Claudiu Istodor, Ovidiu Niculescu, Mihaela Radescu, Radu Zetu.

- Mishima opus 5. Cu ceva timp in urma, la Teatrul National din Bucuresti, repetitiile, aflate in faza avansata, la spectacolul Paradisul terestru dupa Tennessee Williams (un spectacol ale carui garantii, pe linga dramaturgul american, se numeau Alexander Hausvater, Marius Bodochi, Irina Movila si George Calin) au fost intrerupte de directorul teatrului pentru ca i s-a parut prioritara productia cu Biroul Informatii Eterne de Mircea Radu Iacoban. De-a lungul vremii (de cind piesa a facut parte dintre propunerile permanente ale teatrului), multi regizori si-au incercat puterile cu textul respectiv, ademeniti de director, care era convins de valoarea sa dramaturgica si grabit sa scoata premiera. Alexander Hausvater a fost unul dintre cei si mai multi regizori care au refuzat aceasta propunere. (In sfirsit, spectacolul, interpretat de Maria Teslaru, Brandusa Mircea, Ovidiu Moldovan, Razvan Popa, se va intilni in curind cu publicul, in regia lui Mihai Manolescu si scenografia lui Doru Zanfir.)
Iar Alexander Hausvater a plecat la Teatrul National din Iasi pentru a monta Mishima opus 5, a carui premiera este asteptata in aprilie. Spectacolul va aduce pentru prima data in fata publicului de aici cinci piese No contemporane scrise de autorul nipon Yukio Mishima, „produsul bombei atomice“, cum il numeste regizorul. Argumentele care l-au convins pe Alexander Hausvater sa puna in scena piesele sale au fost modernitatea si indrazneala conceptelor estetice continute in text, asemanatoare, in opinia regizorului, cu cele ale lui Thomas Mann. Cele cinci piese diferite vor fi legate scenic de un personaj (adaugat de regizor) intruchipindu-l pe celebrul scriitor, ofiter in armata japoneza, banuit de homosexualitate. Ca intotdeauna in spectacolele lui Alexander Hausvater, erotismul va avea ponderea cea mai accentuata in spectacol. Iubirea latenta dintre ofiterul-scriitor si frumosul sau locotenent se poate consuma, in viziunea regizorului, doar in moartea pe care cei doi o obtin facindu-si harakiri. Punctul de vedere regizoral se fundamenteaza pe modalitati teatrale moderne, intre care, asa cum devoaleaza Alexander Hausvater, „miscarea neilustrativa va avea un rol important“.