OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Alchimistul sau spatiul initiatic de la Odeon. Teatrul Odeon isi continua proiectul de anul acesta dedicat tinerilor regizori si scriitorilor contemporani cu spectacolul Alchimistul, al regizoarei Anca Maria Colteanu pe o dramatizare a lui Radu Macrinici dupa celebrul roman omonim al lui Paolo Coelho. Protagonistii sint Marius Stanescu (Santiago), Constantin Cojocaru (Alchimistul), Adriana Trandafir (Tiganca), Elvira Deatcu (Fatima).
Regizoarea intentioneaza sa compenseze lipsa de dramatism din structura romanului prin incercarea de „a descoperi sensurile astfel incit textul sa devina teatral, cu condensari sau dilatari de momente in functie de traseul personajului principal conturat pe cuvintele esentiale ale existentei – om, iubire, semn, legenda personala“. Regizoarea vede spectacolul de la Odeon ca pe „o reconsiderare a planului spiritual al omului, o poveste de alchimie pe care omul o primeste de la viata“ (Anca Maria Colteanu).
Lipsa situatiilor dramatice este suplinita mai ales la nivelul imaginii, prin miscarea si decorul care incearca materializarea unui drum initiatic. Scenografia este semnata de Dragos Buhagiar, atent sa reduca succesiunea de spatii sintetizate prin una sau doua chei specifice. „M-a interesat foarte tare imaginea la nivel senzorial, ce senzatie imi da mie desertul, m-a preocupat povestea cu caldura, cu lumina speciala din desert. Am evitat o redare realista a desertului: n-am vrut sa-l inlocuiesc trintind un camion de nisip pe scena. Atunci am ajuns la formula asta a luminii“ (Dragos Buhagiar). Decorul se va situa intre niste placi cu foite si tavanul facut ca un plafon de lumini. De fapt, tot decorul este doar un reflex de lumina dat de placutele de pe podea. Completarea spatiului se va face prin recuzita: „am fost atent la obiecte, la ce inseamna ele, cit de abstracte sint sau cit de etnice, pentru ca unul din multiplele pacate de care eram tentat ar fi fost zona etnica. De exemplu am bagat o scoica mare pentru ca deserturile astea au fost cindva mare“ (Dragos Buhagiar). Creatorii spectacolului au in vedere o imagine suprarealista daliniana, cu un spatiu abstract plin de obiecte reale: un portativ de sticla sonor ce coboara in scena cu negustorul de cristaluri care cinta la sticle sau piramida rezolvata minimalist, printr-o pinza triunghiulara care se ridica, exact ca pe o placa de skateboard, si inchide spatiul.
Costumele au fost gindite in strinsa legatura cu miscarea, cu corpul actorilor, intr-o nota de atemporalitate. Scenograful a imaginat doua tipuri de personaje: cele din lumea araba, o lume creionata realist, si personajele care tranziteaza realul si spatiul de poveste, cum ar fi Tiganca si Fatima. „Am facut un joc de forme si materiale: daca ceilalti sint cirposi si in nuantele astea nisipii, Fatima si tiganca au elemente de culoare ciudate. Tiganca e facuta cu un amestec de negru si un verde foarte ciudat care e intr-o zona de otrava – le-am judecat tot la nivel senzorial. Iar Fatima e destul de abstracta, o combinatie intre niste culori egiptene si o infanta spaniola. M-a interesat foarte tare constructia acestui personaj-cheie. Am pornit de la ce ii spune lui Santiago: «O sa te astept». E o aratare ciudata prin contrastul mare intre frumusetea sa, felul in care e imbracata si replica respectiva. Vezi un personaj cu o frumusete de vis care il asteapta pe un prapadit. Am mers pe contraste, pe forme ciudate: costumul ei e facut pe carcasa, are o lumina dedesubt si e sonor – suna cind intra, are niste ghioci care fac zgomot. Si costumul tigancii are un fisiit care accentueza zona ei misterioasa“ (Dragos Buhagiar). De altfel, chiar si in conceperea costumelor, scenograful a mizat „nu pe un spectator burghez, ci pe unul activ care, in functie de cultura si visurile sale, poate regasi o zona din propriul sau imaginar“.

- Artisti pentru artisti. Pentru prima data, printre atitea dezbinari, artistii de teatru se pot simti o breasla unita. UNITER a inaugurat programul Artisti pentru artisti, la care au subscris cam 50 de teatre din toata tara (statisticile arata ca sint 61 de teatre in Romania). In jurul datei de 27 martie fondurile strinse din vinzarile spectacolelor vor fi donate pentru ajutorarea cu alimente sau medicamente a actorilor pensionari din toata tara care au nevoie de ajutor. UNITER ar dori sa ajunga la o oarecare periodicitate a acestui eveniment, asa incit se vor organiza spectacole cu donare de fonduri, cel mai probabil, trimestrial. Chiar daca nu incasarile vor fi baza programului, ci obisnuitele sponsorizari, UNITER vrea sa atraga atentia artistilor in primul rind asupra unitatii de breasla.