OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Compromis si festivism penbil, cam asa s-ar putea cataloga ceremonialul derizoriu de acordare a Premiilor Nationale pentru Teatru, din 16 decembrie 2003.

In mai 2002, Ministerul Culturii imagina o grandomana decernare de premii, cu covor rosu si ornamente florale de prost gust, in care Teatrul National primea aproape toate distinctiile. Era un raspuns lamentabil dat Galei UNITER, pentru simplul motiv ca prima scena a tarii nu avusese productii nominalizate in cadrul Galei. Si atunci, pentru satisfacerea orgoliilor personale, o auto-premiere devenea necesara. Cum de ridicol nu se scapa usor, iar de servilism nici atit, sfirsitul anului 2003 a prilejuit Ministerului o reafirmare a gustului pentru penibil, intr-un cadru de asta data mai degraba ignorat, Sala Liviu Rebreanu fiind un peisaj trist, cu putina lume prezenta. Organizarea a fost deplorabila, apetenta Ministerului pentru situatii jenante fiind mai percutanta ca oricind.

Numai ca acest pseudoeveniment e facut din bani publici, ceea ce ar trebui sa nasca reactii mult mai puternice, banii Ministerului compensind, in mare parte, teatrul prieten, Nationalul. S-au mai acordat si alte citeva distinctii unor teatre concurente, Oblomov – Teatrul Bulandra – fiind premiat la mai multe categorii, ceea ce nu l-a oprit pe regizorul Alexandru Tocilescu sa faca anumite comentarii pertinente si taioase, legate de aberatia acestei sinistre decernari. Intr-un interviu din Adevarul, din 19 decembrie 2003, Alexandru Tocilescu considera felul in care au fost date premiile un fapt de „coruptie morala, un caz ce trebuie anchetat de Corpul de Control de pe linga Guvern. [...] Prin acordarea acestor premii se construieste Teatrului National condus de Dinu Sararu o imagine mai favorabila decit cea reala“.

Motivatia afinitatii dintre Teatrul National si Ministerul Culturii, afirmata in mod public de Razvan Theodorescu, are insa radacini mult mai adinci: „Dinu Sararu este pro-mare maestru la Loja Nationala, iar Razvan Theodorescu un simplu membru, care ii datoreaza ascultare neconditionata“. Asta ar explica de ce Dinu Sararu a primit premiul pentru intreaga activitate in management teatral. Subordonarea cere, in fond, obedienta si recompense. Ideea de a se juca spectacolul Visul unei nopti de vara, care face de obicei sali pline, in fata a doar 60 de spectatori veniti la decernare, a fost total neinspirata, determinindu-l pe regizorul Felix Alexa, sunat cu o zi inainte sa cheme la festivitate niste studenti pe post de public, sa ia o pozitie fata de aceasta cacialma, care a stat sub semnul incropelii pe ultima suta de metri. In timp ce actorii asteptau sa intre in scena, premiantii se inghesuiau in culise sa-si ridice banii. Intr-un interviu aparut pe 23 decembrie 2003 tot in Adevarul, regizorul isi exprima dezacordul fata de modul umilitor in care distributia a fost tratata: „Incercind sa aflu de ce s-a ajuns la asta, am constatat cu stupoare ca Ministerul Culturii da vina pe Teatrul National, iar Teatrul National pe Ministerul Culturii. [...] Intr-o tara normala, cineva ar trebui sa plateasca pentru un asemenea esec, ce aduce un prejudiciu de imagine imens“.

Din pacate, atributele invocate de Felix Alexa – „decenta, rusine si bun-simt“ – nu par sa mai fie compatibile cu cele doua institutii.
Nu stim nici care au fost criteriile de selectie, neexistind nici un fel de nominalizari prealabile, ci doar un comunicat de presa care anunta, cu 4 zile inainte, locul si ora de desfasurare a unei manifestari ce sfideaza normalitatea si profesionalismul oricarei competitii viabile. Trecem peste faptul ca spectacole importante (Cumnata lui Pantagruel, Tragica istorie a doctorului Faust, Play etc.) nici nu au fost bagate in seama. Juriul a fost format din Valeria Gagealov, Alexa Visarion, Mircea Ghitulescu, Puiu Antemir, Marina Spalas. Marele Premiu a fost acordat actritei Carmen Stanescu, premii pentru intreaga activitate au obtinut Mircea Albulescu, Ion Lucian, Miriam Raducanu etc., iar cea mai buna montare din dramaturgia romaneasca a fost desemnata Ultima Ora (Teatrul National). Simplul fapt ca doi regizori premiati contesta autenticitatea unui eveniment care i-a desemnat printre cistigatori spune totul. Daca mai era nevoie...