OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Amicul meu si-a tinut promisiunea si mi-a trimis alte doua e-mail-uri in care imi povesteste cum s-au incheiat peripetiile sale.

Luni dimineata merg iar la magazin, nu de alta dar Isarescu marcase deja niste puncte si luase avans in fata mea. Ma duc la tipul cu care vorbisem simbata si el se apuca sa sune la cele citeva magazine din retea sa afle daca doua din produsele cerute de mine sint disponibile. Dupa trei minute apare!!! zicind ca a sunat peste tot [si a prins asa de repede legatura, nicaieri nu suna ocupat, nu?] si zice... "sorry, nu sint pe nicaieri! Dar o parte dintre produsele dorite vor aparea cu siguranta saptamina aceasta". Tot el: "mergeti acasa, va sunam noi".

Merg acasa, ce sa fac. Iau iar site-ul magazinului la analizat sa caut alte produse, dar imi vine ideea sa dau la rindul meu telefoane la magazinele din reteaua lor. Evident, gasesc produsele pe care le cautam, perfect logic nu!?!?
Ma reintorc la Marele Magazin, il mirii bine pe desteptu' ala de vinzator si ii zic sa treaca produsele pe foaia de comanda si sa le rezerve pe loc pe numele meu. Tipul se conformeaza, ca ma vazuse nervos, si dispare in spate vreo zece minute. Reapare cu un coleg care ma ia la rost apropo de un produs rezervat inca de simbata. Ca de ce i-l tin blocat/rezervat, ca erau si altii doritori sa-l cumpere. Il privesc deja indiferent [aventurile astea te calesc, te fac barbat - indiferent de sex - si poti privi lumea de sus, cu detasare flegmatica] si ii zic ca am prioritate la achizitionare, nu e vina mea ca sint colegii lui incapabili sa caute niste produse. Mai miriie ceva si pleaca.
In fine, spre final facem factura proforma cu produsele alese de mine. In 3 exemplare. O copie ramine la ei, originalul la mine, o copie semnata in fals!!!!! trebuia s-o duc la Credisson. Adica cum? Simplu: m-au obligat sa scriu pe copia facturii: "Am ridicat produsele" si sa semnez!!!!! Desi, abia miine, marti, le voi lua – sper. Mi-au zis: „asta e intelegerea cu banca, stati linistit ca miine veniti cu factura in original si le luati“...

In fine, nu ma mai mir, semnez... Ma duc iar „unde e lumea aia multa“ si ma-nghesui. In juma de ora primesc contractul, aflu ca la 15 milioane cit fac produsele, eu voi plati 10 milioane dobinda, deci 25 suma totala... Ca fapt divers, nimeni nu se obosea sa intrebe care este dobinda bancii, toti se bateau sa obtina un credit cu ochii inchisi, parca era moca. Si-l intreb pe pampalaul ala de functionar: "asta e tot?". El: "da". Ma duc la Marele Magazin fluturind victorios contractul cu banca si intreb cind pot veni dupa produse, la ce ora. Tipul de acolo mirat: "pai ati si rezolvat cu banca?". Eu, usor iritat: "da, desigur!". El: "pai unde este foaia de acreditare, vad ca aveti doar contractul". Upssss!!!

Zic: "ce e aia foaie de acreditare, mi s-a spus ca nu mai am nevoie de altceva...". Sint lamurit ca mai trebuie un document. Ma intorc la pampalau, ma-nghesui gregar in masa de oameni de acolo, mai aveau un pic si ma linsau, in spiritul tolerantei de sarbatori!! Intreb de foaia aia. Functionarul imi zice ca pentru aia trebuie sa vin marti la patru, asta fara macar sa-mi arunce o privire se-ntelege.
Acum, am avansat bine, dar tot ii simt rasuflarea lui Isarescu in ceafa mea. Sper ca marti sa rezolv tot, dar sint sceptic...

Marti, amicul meu a rezolvat, desigur cu alte mici peripetii, prea mici in raport cu ce am relatat pina aici. A ramas cu mai multe nelamuriri, cu o rata gigantica pe care o va plati cuminte luna de luna timp de trei ani si cu regretul ca barza survola Romania in ziua nasterii sale.

odraghia@hotmail.com