OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cel mai banal subiect al unei intersectii de sfirsit de an este acela al bilantului. Dar, in acelasi timp, si inevitabil; cum am putea scapa, in pragul noului an, de tentatia de a inventaria, de a incheia socoteli, de a incerca sa stabilim ierarhii si de a da semnificatii evenimentelor traite in anul pe cale de a ne parasi?

imi amintesc o caricatura aparuta la sfirsit de an in revista satirica Urzica, acum vreo cinci decenii: un omulet tinar si plin de voie buna, Anul Nou, se pregatea, cu un zimbet strengaresc si o matura in mina, sa-l expedieze in necunoscut pe batrinul Mos Craciun ce reprezenta anul care trecuse. Copil, am inteles dintr-odata ceea ce apoi, in decursul anilor, parintii, scoala si cartile s-au straduit din greu sa ma invete: ca trebuie sa ne uitam mereu inainte, ca ceea ce cautam se afla intotdeauna ascuns undeva in negurile unui timp care va veni, ca trecutul, oricit de bun sau de rau ar fi fost cu noi, poate fi depasit printr-un simplu pas care ne face sa trecem pragul viitorului.
Cit de adevarata este aceasta imagine? Putem, oare, intr-adevar sa luam totul de la capat in prima zi a noului an? Cit de greu vor trage in cumpana cele ce ni s-au intimplat in anul trecut? in anii trecuti? Cum putem masura semnificatia celor ce s-au intimplat in decursul unui an? intrebari inevitabile in aceste ultime zile ale lunii decembrie. Daca intrebarile sint inevitabile, nu e clar insa in ce masura raspunsurile sau tentativele noastre de raspuns contin macar un dram de adevar. Sau cit sint ele de relevante. Ceea ce ni se intimpla, faptele si evenimentele cu adevarat semnificative din viata noastra personala nu au nici date de nastere, nici virsta. Dar un instinct al clasificarii, mania interpretarii ne obliga sa catalogam evenimentele petrecute; de ce sa ne impotrivim, deci?

Multe s-au intimplat in acest an 2006 si e greu de stiut cum vor influenta cele petrecute evenimentele anului 2007. in mod paradoxal, am putea spune ca multe lucruri s-au intimplat in anul care a trecut tocmai pentru a influenta evenimentele anului viitor. in plan politic, cu siguranta ca aceasta inversiune a functionat si a dat roade: Romania s-a pregatit in 2006 pentru intrarea in Comunitatea Europeana si multe din cele ce s-au intimplat in decursul anului au fost in intregime sau partial determinate de acest eveniment crucial. Reorientari si redecupari ale hartilor politice, determinate de dezvaluiri senzationale legate de trecutul „colaborationist“ al unor intelectuali si politicieni de frunte, schimbari in structurile si modurile de functionare ale unor institutii culturale si de invatamint, o expansiune economica fara precedent si schimbari profunde in domeniul financiar, toate acestea au fost determinate in mare masura de ceea ce urmeaza sa se intimple in anul viitor.
S-ar putea obiecta ca o lume in care viitorul determina prezentul si in acelasi timp devine un instrument al intelegerii si interpretarii trecutului este periculoasa. Tocmai in zilele acestea de sfirsit de an, tara va confrunta – prin faimosul raport al comisiei Tismaneanu – cu trecutul ei comunist, bazat in esenta pe o viziune utopica impusa cu forta. Dar sa nu exageram si sa nu ne lasam tentati de sofisme. A dori un viitor mai bun, a face eforturi pentru a incerca sa-l realizam, a imagina sau a visa paradise terestre sint impulsuri si sentimente firesti de care nu trebuie sa ne ferim. Cu conditia sa ne tinem departe de orice dogmatism, de lozinci, de increderea oarba in idei providentiale si lideri prea charismatici; cu alte cuvinte, sa pastram viu ceea ce este cel mai mare bun care ne-a fost dat, capacitatea de a gindi si, in acelasi timp, de a pune la indoiala orice gind.

Cum putem evalua „din mers“ ceea ce este semnificativ, peren sau durabil, ceea ce ne va afecta cu adevarat? La nivel individual, lucrul pare simplu: nasterea unui copil sau moartea unui prieten, succese in cariera sau o mare deziluzie sint evenimente care ne pot marca profund. Cum se leaga insa realitatea noastra individuala de „marile evenimente“? Aici lucrurile se complica, nefiind intotdeauna clar cit de „mare“ sau de semnificativa este incidenta unui eveniment din domeniul politicului, al economicului sau al… ecologiei asupra unei vieti individuale. Cum ar fi putut sa stie un taran din Saxonia sau un meserias din Augsburg cit de importanta va fi, in viata lui si a urmasilor sai, inventia lui Gutemberg sau razvratirea lui Luther impotriva indulgentelor? Nici generatiile mai recente n-au inteles importanta avionului sau a descoperirii laserului la timpul lor, asa cum noi nu ne putem da seama daca cea mai importanta stire a anului 2006 nu este aceea, anuntata cu citeva zile in urma, a disparitiei ghetarilor din emisfera nordica. Desigur, situatia extrem de instabila din Orientul Mijlociu, ezitarile americanilor in contrast cu linia neabatuta (si de neabatut) a fundamentalismului religios care permeeaza orice revolta in aceasta regiune, evenimentele care au avut (sau n-au avut) loc acolo in decursul anului, vor afecta ceea ce se va intimpla in 2007; atit in Orient, cit si in lumea intreaga. Dar poate ca, pe termen lung, evenimente neobservate, care s-au derulat la Shanghai sau in provincia Seciuan in decursul acestui an, ne vor afecta intr-un mod mult mai profund.

Lumea va continua, asadar, sa-si rostogoleasca an dupa an intimplarile; husarii, in galopul lor nebun prin duminica istoriei, cum spunea poetul, vor ramine la fel de temuti in timp ce noi vom continua, la fel ca in anul care a trecut, ca in toti anii care au trecut, sa-i privim cu ingrijorare. Cu speranta ca undeva, dincolo de acest orizont amenintator, se va gasi un Shangri-la in care ceea ce ni se intimpla are un sens si suferinta poate fi, daca nu evitata, cel putin inteleasa.
Sarbatori fericite tuturor cititorilor nostri si la multi ani!

New York, 17 decembrie 2006