Cecilia Caragea
Dialog cu Dumitru Prunariu
Editura Dacia, Colectia „Charisma“, Cluj-Napoca, 2000, 88 p., f.p.
Colectia „Charisma“ se prezinta sub forma unei serii de portrete ale unor personalitati, folosind formula interviului prin care se dezvaluie naturi charismatice (ceea ce justifica si numele colectiei), intr-o conversatie atractiva despre ele insele si despre o serie de alte lucruri legate de domeniul de activitate. Primul volum aparut sub semnul „Charismei“ propune un dialog cu Dumitru Prunariu. Posibilitatea unei convorbiri cu singurul roman care a calatorit in spatiul cosmic ar genera in mintea oricui intrebari din cele mai variate, de aceea se poate spune ca misiunea realizatoarei interviului nu a fost usoara pentru ca se impunea o selectie in multitudinea de subiecte care puteau fi abordate. Se dovedeste insa ca au fost luate in calcul toate posibilele zone de interes ale cititorilor virtuali, astfel incit a rezultat o discutie bine moderata, a carei lectura nu lasa loc semnelor de intrebare.
Pentru ca toate detaliile ce tin de experienta zborului cosmic apar in a doua sectiune a cartii unde sint publicate o parte din insemnarile lui Dumitru Prunariu despre zborul din 1981, prima parte contine dialogul propriu-zis care are astfel o mai mare libertate de miscare intre teme diverse, de la extrateerstrii, meteoriti si calatorii in timp, pina la importanta satelitilor de comunicatii pentru societatea actuala. Comentariile asupra unor fenomene putin cunoscute nu depasesc niciodata perimetrul demonstratiei stiintifice, menite sa tempereze imaginatiile infierbintate de speculatiile literare si cinematografice. Un exemplu il reprezinta comentariul asupra situatiei din filmul Armageddon in care se distruge un meteorit care ameninta Pamintul. Realitatea este ca oamenii de stiinta pot doar sa calculeze traiectoria unui astfel de meteorit si ca „singura noastra sansa reala este sa nu stim“.
O serie de notiuni ca antimateria si gaurile negre sint clarificate cu explicatii stiintifice accesibile chiar si literatilor, umanistilor. De altfel, evocind intilnirea sa cu Nichita Stanescu, Dumitru Prunariu este de parere ca poate exista comunicare intre acestia si oamenii de stiinta, in masura in care reusesc sa interactioneze „etajele superioare ale fiecaruia“. Concluzia ii bucura pe primii: viitorul nu apartine exclusiv tehnicianului, omul va trebui „sa isi redescopere latura umanista“.
A doua parte a cartii se aseamana unui jurnal de bord in care exactitatea detaliilor tehnice alterneaza cu descrieri literare, iar explicatiile cu exclamatii ca „Ce frumoasa si albastra e planeta!“. Ceea ce face lectura acestor insemnari si mai agreabila este prezenta unor amanunte picante: situatii comice create de imponderabilitate, posterul Playboy si „bauturile tonice“ introduse neoficial de echipaj la bordul navei printr-o metoda ingenioasa. Remarcabile sint unele fragmente care creeaza imagini deosebite: Pamintul sub razele Soarelui care apune intr-o parte pentru a rasari in alta sau statia luminata de o singura raza pe fondul instelat al Cosmosului. Lor li se adauga descrierea unor experiente dificile, cum a fost aterizarea, de la momentul apropierii de Pamint pe acordurile Povestirilor din padurea vieneza de Strauss pina la socul puternic al contactului cu atmosfera si reintilnirea cu forta gravitationala.
Fara indoiala experienta zborului cosmic reprezinta o forma superioara de cunoastere, de aceea multe lucruri ar trebui retinute din dialogul cu Dumitru Prunariu. Printre acestea se afla si necesitatea protectiei mediului pe Pamint pentru ca „Daca tot este singura noastra casa, trebuie sa avem grija de ea.“

