OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cecilia Caragea
Dialog cu Zoe Petre
Editura Dacia, Colectia „Charisma“, Cluj-Napoca, 2000, 96 p., f.p.


Cunoscuta mai ales ca important om politic, ca „femeia din umbra Presedintelui Romaniei“ si ca profesor universitar doctor, specialista in istoria Greciei antice, Zoe Petre se dovedeste „o persoana charismatica, cu un extraordinar dar de a povesti“, „o femeie puternica, care accepta provocarile“ (acestea sint cuvintele cu care este prezentata interlocutoarea Ceciliei Caragea in scurta introducere a acestui dialog).
La inceputul interviului, Zoe Petre vorbeste despre copilarie si adolescenta, evocind cu un real talent de povestitor membrii familiei care au avut prima si cea mai importanta influenta in formarea Domniei sale, evenimente majore (bombardamentul din 1944, refugiul), dar si mici incidente amuzante care dinamizeaza discursul narativ, mentinind o tonalitate de conversatie joviala, in care si episoadele neplacute sint surprinse cu fina ironie, din perspectiva experientei prezente.

Putini stiu poate ca Grigore Moisil a fost unchiul Domniei sale, de aceea pasiunea pentru matematica nu i-a lipsit in copilarie, iar mai tirziu a sustinut introducerea unui curs de aplicatie a matematicii in istorie. Interesul pentru istorie se justifica daca avem in vedere ca bunicul, Constantin Moisil a venit in Regat din Nasaud ca bursier al lui Alexandru Odobescu si a fost fondatorul Scolii de Numismatica Stiintifica din Romania. Insa nu istoria antica a fost cea care a atras atentia tinerei studente, ci arheologia, datorita in mare parte santierului arheologic de la Histria, unde isi petrece o luna pe an: „Mi-am trait adolescenta si tineretea intr-un loc binecuvintat.“ Aici, „intr-un loc pustiu de o frumusete extraordinara“ a putut gasi libertatea spirituala care nu era o caracteristica a vietii de student in anii ’50. De altfel amintirile din studentie stau sub semnul regimului comunist caruia ii erau datorate dansurile obligatorii cu colegii, mai ales in noaptea de Inviere cind se incuiau usile salii ca sa nu plece nimeni la biserica: eliminarea unor colegi din facultate la plenara din ’59, unele figuri bizare ca domnul Stirbu care spunea ca Tudor Vladimirescu a fost prada unui complot CIA sau studentul Varghida, fost ucenic croitor, care credea ca exista doua Oceane Pacifice si ca „dacii“ de la Histria aveau arme de foc.
Ajunsa la problema dificultatilor pe care le intimpina o femeie cu cariera si familie, discutia se orienteaza spre unele aspecte sensibile ale societatii actuale, precum conditia femeii, conceptul de „political corectness“, homosexualitatea. La ordinea zilei se afla si manualele de istorie in legatura cu care Zoe Petre respinge implicarile afective, fiind de parere ca istoria „trebuie sa fie o judecata de existenta, judecata de valoare apartine moralistilor“.

In ceea ce priveste intrarea in politica, ea nu a fost dictata de sistemul platonician care propune implicarea in viata cetatii la maturitate, ci de evenimente. Odata abordat subiectul „politica“ genereaza, la rindul sau alte teme de discutie, ca importanta consilierilor pentru preseditie sau rolul televiziunii si deci al imaginii in cimpul politic actual.
Nu lipseste nici conventionala intrebare de final referitoare la planurile de viitor, dar discutia nu se incheie nici proiectiv, nici retrospectiv, ci cu citeva consideratii asupra dificultatii de a lua unele decizii importante, datorie ce revine in principal presedintelui si, indirect, consilierului sau.