OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stefan Aug. DOINAS in dialog cu Emil Simandan
Templul memoriei
Fundatia Culturala „Ioan Slavici“, Arad, 1998, 132 p., f.p.

Convorbirea lui Emil Simandan cu Stefan Aug. Doinas publicata, iata, in volum, a avut loc in primavara anului 1997, cind poetului i-a fost conferit titlul de Cetatean de Onoare al orasului Aradului.
Structurat in trei capitole distincte, Spatii transilvane, Cercul totalitar si Fluviul libertatii, interviul aduce in discutie secvente mai mult sau mai putin semnificative, atit din viata personala, cit si din activitatea literara a ilustrului carturar.

Evocarea se deschide, evident, cu imaginea satului de bastina, Caporal Alexa, care, marturiseste poetul, s-a schimbat foarte mult: „…casele au cam cazut in ruina, nu mai sint ceea ce erau; si sa nu mai vorbesc ca nu mai pot sa intilnesc oamenii de altadata. Ultima data am vazut foarte putini oameni de virsta mea, iar ceilalti, mai tineri, imi erau aproape straini“ (p. 11).
Parintii, proprietari a 16 hectare de pamint, „declarati chiaburi“, au avut grija ca fiul sa poata invata la Liceul „Moise Nicoara“ din Arad, moment in care amintirile lui St. Aug. Doinas se deschid catre viata de liceu, colegii de scoala (printre ei, Titus Popovici), primii poeti indragiti: Goga, Cosbuc, Eminescu (care ii si inspira primele poezii), dascalii si aventura care s-a numit Facultatea de Medicina, abandonata dupa 3 ani pentru cea de Litere si Filozofie de la Sibiu. Aici va ocoli cursurile lui Blaga pentru ca poetul „n-avea nici un fel de tact pedagogic“.
Episodul „Cercului Literar de la Sibiu“ unde, spiritual, s-a nascut a doua oara, este un prilej la fel de placut pentru a depana amintiri despre prietenii scriitori: Radu Stanca, Ion Negoitescu – „adevaratul «manager» al grupului“, Eugen Todoran, Ovidiu Cotrus, Radu Enescu, Nicolae Balota, Eta Boeriu si I.D. Sirbu, in care „nu am vazut atunci nici pe dramaturgul de mai tirziu si nici pe prozatorul extraordinar, care avea sa se reveleze abia dupa moartea lui“ (p. 27).

O parte din „cerchisti“ continua studiile la Cluj si, astfel, manifestarile literare inceteaza. Este momentul in care regimul comunist isi intra in drepturi, Blaga este scos din Universitate si din Academie, unii scriitori sint interzisi; astfel ca grupul hotaraste sa se „imprastie“ si „fiecare sa se descurce cum poate“. Intors acasa in satul natal, devine profesor si se imprieteneste cu Paul Everac, fost coleg de liceu si in acelasi timp fiul profesorului de romana.
Lipsa mediului de cultura se simte; urmeaza un lung „exil“ in Bucuresti, unde Doinas va trai din stilizarea de texte din literatura rusa pentru diferite edituri si reviste si care va culmina cu... inchisoarea „la Bucuresti, la Securitate si la Uranus“: „Nu ti se dadea voie sa faci absolut nimic. Singurul joc pe care il puteam practica, cind nu eram singur in celula era: «moara»! Din niste puncte si din niste cocoloase de piine (sau hirtie) faceam «boabele» pentru «moara». Dar, cind se afla despre acest lucru, ni se confisca imediat si aceasta distractie“ (p. 55).
Urmeaza restrictia de a publica si, dupa multe greutati, ajunge la redactia Secolului 20 care, prin traducerile din literatura universala, va ocupa un loc extrem de important pe piata periodicelor literare romanesti. Artizanul ei de atunci era Dan Haulica.

Marele repros pe care poetul il face criticii este ca aceasta n-a reusit sa-i urmareasca corect evolutia literara, nedepasind pragul de cercetare al creatiei baladesti de tinerete. Psalmii sint, astfel, „pragul ultim al evolutiei mele, aceasta inspiratie spiritualista, religioasa“.
Autor a peste 30 de volume de traduceri din poezie si proza, din Dante, Hölderlin, Mallarmé, Nietzsche etc., Stefan Aug. Doinas face o scurta, dar deosebit de interesanta, teorie a traducerii. Poetul vorbeste despre revolutie, „comunismul rezidual“, despre intelectual si raportarea lui la fenomenul politic, modele culturale, integrare, democratie, Biserica Ortodoxa – care il tulbura prin „intoleranta, bigotismul, nationalismul camuflat sub reverenda, refuzul de a acorda credibilitate si celuilalt, impotrivirea fata de spiritul ecumenic etc.“ (p. 100).
Interviul se incheie cu dezvaluirea intentiei de a scrie teatru si de a lasa excelentul volum de Psalmi ca „incheietor de activitate lirica“. Volumul contine un minutios tablou cronologic si un set de fotografii de la ceremonia de inminare a Diplomei de Cetatean de Onoare al Municipiului Arad.