OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Luminita ROSCA
Formarea identitatii profesionale a jurnalistilor
Editura Polirom, Colectia „Collegium. Media“, Iasi, 2000, 173 p., f.p.


Luminita Rosca, sefa Catedrei de Presa a Facultatii de Jurnalism din cadrul Universitatii Bucuresti si membra in Comisia de Politica, Jurnalism si stiintele Comunicarii a Consiliului National de Evaluare si Acreditare Academica, isi propune, prin aceasta lucrare, sa ofere tinerilor ziaristi informatii necesare referitor la modul in care a evoluat procesul de profesionalizare a presei romanesti si la instrumentele care „masoara“ gradul de profesionalism al breslei.
Definind cimpul profesional specific jurnalismului, autoarea vorbeste despre independenta (legata de ideea de libertate de gindire, de actiune, economica etc.) si legitimitate (bazata pe caracterul indispensabil al activitatii jurnalistice in societate) ca principii esentiale de care presa insasi se foloseste pentru a-si construi imaginea. Criticile aduse cimpului jurnalistic (venind din partea unor cercetatori ai domeniului sau chiar dinspre publicul larg) nu sint de neglijat in incercarea de a ajunge la o imagine cit mai complexa si mai apropiata de realitate a specificitatii acestui cimp profesional: inexistenta unor mecanisme institutionalizate de control-selectie-promovare a angajatilor (cum exista, de exemplu, pentru corpul medical) (problema semnalata de Alain Accardo in Journalistes au quotidien – outils pour une socioanalyse des pratiques journalistiques), nivelul cultural derizoriu al unor reprezentanti ai breslei (sau, in termenii lui Accardo: intelegerea lumii, de catre multi dintre acestia, prin intermediul unor categorii simpliste si stereotipe ale unei gindiri de-a gata, si in consecinta redarea ei sub aceasta forma) etc. Jurnalistii, pe de alta parte, invoca presiunea actualitatii, a concurentei, viteza in care sint obligati sa lucreze, ca justificari ale gafelor pe care le fac.
Opinia generala este, oricum, ca de functionarea presei, al carei (mitizat, atrage atentia autoarea) rol de a patra putere in stat (raspunzind de supravegherea functionarii celorlalte trei, cele de jure) este legata indisolubil normalitatea unei societati democratice, primul argument fiind acela al libertatii de exprimare (gresit inteleasa, uneori, strict ca libertate a presei).

Caracterizat de un cimp profesional eclectic (persoane cu studii in domeniile cele mai diverse sau chiar fara studii superioare pot intra in breasla), jurnalismul este practicat de oameni care au, in ciuda acestui fapt, o constiinta puternica a apartenentei la un grup profesional – ceea ce nici nu e surprinzator, explica autoarea, de vreme ce in imaginarul colectiv aceasta categorie profesionala se asociaza cu mitul justitiarului, al aventurierului, al calatorului.
Dupa asemenea precizari necesare cu privire la statutul si rolul mass-media, Luminita Rosca trece la o analiza a procesului istoric al profesionalizarii jurnalistilor romani. Cercetind inceputurile jurnalismului romanesc, autoarea nu poate evita sa se refere si la constituirea limbajului jurnalistic, in contextul mai larg al evolutiei limbii romane literare, acuratetea limbii fiind una dintre responsabilitatile oricarui gazetar care se respecta. Caragiale si Eminescu sint citati cu atitudini critice la adresa presei vremii lor, responsabilitatea evidentiindu-se a fi conceptul-cheie al profesiei, in viziunea lor.

Problema institutionalizarii actului de comunicare jurnalistica e abordata intr-un capitol separat: sint analizate conditiile constituirii acestui subsistem socio-profesional caracterizat printr-un cadru economic stabil, printr-un sistem de proceduri acceptate, un cadru legislativ si viata asociativa (asociatii profesionale). In paralel, este analizata evolutia discursului presei despre presa.
Daca in Germania, de exemplu, primul ziar (Zeitung) apare imediat dupa 1500, despre o presa romaneasca putem vorbi abia incepind cu secolul XIX. Handicapul este compensat de viteza evolutiei, arata autoarea intr-un alt capitol, care cuprinde si citeva pagini foarte interesante despre ziarele de partid.
Analiza Luminitei Rosca nu merge mai departe de anii ‘30, in care mass-media devenise un fenomen de masa, considerind ca modalitatea de a „informa“ opinia publica ce caracterizeaza regimurile totalitare de orice fel „iese de sub incidenta oricarei analize a mass-media si constituie obiectul unor analize de persuasiune politica si/sau de relatii publice“ (p. 162).