OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Geniu neinteles sau maniac egocentric, utopist fara masura sau vizionar exaltat, inovator in multe domenii sau franctiror intelectual prezumtios, Isidore Isou ramine un personaj controversat si flamboaiant, in egala masura cunoscut si nerecunoscut, sau necunoscut, al mediului avangardist parizian din a doua jumatate a secolului al XX-lea.

Rebel, contestatar, excesiv, prin lettrism Isou trage ultimele concluzii ale unei intregi directii poetice lansate de dadaism si suprarealism, care emancipasera cuvintele in raport cu continutul si cu contextul lor, spre a ajunge la o poezie a literelor puse in libertate, o poezie fonetica, prelungindu-se ulterior, intr-o maniera din ce in ce mai radicala, prin poezia „afonista“, poezia mentala, muta, apoi poezia infinitezimala, imaginara, chiar inimaginabila, spre a viza in cele din urma, in viitor, o poezie „supertemporala“, scrisa de toti, reinnoita de toti.

De la lettrism, marcat cu evidenta de anumite accente mistice, Isou va evolua inevitabil – prin Creatica sau Novatica sa – catre o miscare culturala totala, ce va ataca toate ramurile culturii. Dupa arta si estetism, Isou vrea sa provoace bulversarea si reinnoirea ansamblului societatii, promovind o metoda de creativitate universala, aplicabila in toate domeniile, care ar putea duce in viitor la „societatea paradiziaca a creatorilor“, cum spunea chiar el insusi, o societate in care toti oamenii vor fi artisti, deci creatori.
in consecinta, creatia devine notiunea centrala a gindirii lui Isidore Isou, cel care indraznea sa afirme ca motorul evolutiei sociale nu este instinctul de supravietuire, ci vointa de a crea: „Prin vointa de creatie, artistul trece de la balele unei existente inconstiente la eternitatea istoriei create constient“.

De aici rezulta un intreg corp de texte teoretice radicale, uneori confuze sau bizare, dar indraznete si provocatoare, care se ocupa de literatura, de arte plastice, de arhitectura, de muzica, de dans, de pantomima, de film, de economie, de politica, de tineret, de psihiatrie, si asa mai departe. Caci, spunea Isou, „cel care va dezvalui metoda prin care oricine va putea crea noutatea va darui geniu tuturor“.
Adesea lipsit de moderatie in asertiuni si cu o emfaza stilistica ce corespunde unei hipertrofii a eului creator, Isidore Isou poate fi considerat un „om-orchestra“ extrem de ilustrativ pentru spiritul avangardist al secolului al XX-lea, cu ambitia sa uneori fara limita, „totalitara“, de a vrea sa propuna si sa impuna o viziune totala asupra tuturor zonelor culturii si ale existentei. Chiar daca adeseori contestat si minimizat, Isou ramine exemplul de „activist creativ“ pur si dur, a carui influenta subreptice in cimpul neoavangardelor europene si americane din anii 1960-1980 nu va putea fi trecuta sub tacere.

in urma interesului crescut din ultimii ani pentru aceste miscari neoavangardiste (si, intre altele, pentru situationism si pentru opera lui Guy Debord, initial un membru al lettrismului), ni se pare ca a venit momentul sa propunem o „revizitare“ detasata si lucida, dar de asemenea empatica, a operei teoretice si artistice a lui Isidore Isou, care ne-a parasit de putina vreme. Pentru prima data, Institutul Cultural Roman din Paris a avut initiativa de a organiza o expozitie retrospectiva Isou si considera de datoria sa sa relanseze dezbaterea din jurul acestui creator de origine romana – „apatrid din dezinvoltura, antirasist si internationalist din convingere“, cum se numea singur – caci actiunea si creatia sa au vizat intotdeaua dezmarginirea umanului la o scara universala.

Magda Carneci este poet&critic de arta,
director al Institutului Cultural Roman
din Paris