OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Adrian-Silvan IONESCU
Preziosi in Romania
Versiune romana si engleza
Editura Noi MediaPrint,
Bucuresti, 2003,
120 p., f.p.


Istoricul si criticul de arta Adrian Silvan Ionescu a realizat in premiera o biografie completa a artistului Amedeo Preziosi (1816-1882). Albumul a fost publicat cu sprijinul unor institutii culturale precum: Muzeul National Peles, Muzeul Municipiului Bucuresti, Muzeul National de Arta, Biblioteca Academiei Romane, Cabinetul de Stampe si Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale, institutii care au oferit editorilor spre publicare lucrarile semnate Amedeo Preziosi din custodia lor.

Volumul a beneficiat si de sprijinul contelui Josef John Preziosi din Mosta, Malta, stranepot de unchi al pictorului, care a pus la dispozitie un portret necunoscut al acestuia. Nu in ultimul rind, realizarea volumului s-a bucurat de suportul moral si material al domnilor Ian Graham (arheolog la Peabody Museum, Harvard University, Cambridge, Massachusetts), „pentru tenacitatea cu care a depistat si identificat opere uitate“, al pictorului Amedeo Preziosi, care a oferit editorilor marterialul fotografic si documentar ce a completat cercetarile, si al lui Ionita Ionel, directorul Muzeului Municipiului Bucuresti, care a imbratisat cu entuziasm ideea reproducerii integrale, intr-un album, a caietului de schite din 1869, La Valachie par Preziosi, aflat in patrimoniul institutiei pe care o conduce.

Lucrarea Preziosi in Romania aduce lamuriri complete privind originea artistului si biografia sa atit in spatiul valah cit si in dupa ce l-a parasit. Asadar... „cine era acest Preziosi? De unde venea? Ce origine avea? Unde isi desavirsise talentul?“. Lucrarea ne ofera urmatoarele informatii: „Viitorul artist se nascuse intr-o familie de origine nobila din Malta, la 2 decembrie 1816 (totusi pe piatra de mormint este trecuta ca data a nasterii 30 noiembrie 1816). Tatal sau, contele Giovanni Francesco Preziosi detinuse functii inalte in administratia locala si-si reprezentase concetatenii la negocierile Tratatului de la Amiens, din 1802, cind insula intrase sub jurisdictie britanica. Mama sa, Margareta (nascuta Reynaud, nume transcris Reno in italiana) era de origine franceza. Botezat in biserica Porto Salvo din La Valetta, primul nascut al familei Preziosi a primit, asa cum se cuvenea unui vlastar de nobil, mai multe nume: Aloysius-Rosarius-Amadeus-Raymundus-Andreas. Atras de timpuriu de arte, Amedeo – asa cum va semna ma tirziu – ia lectii cu pictorul Giuseppe Hytzler, foarte apreciat in Malta, care se formase in ambianta nazareenilor, la Roma. Tatal sau il destinase pe tinarul conte carierei juridice si, in consecinta, il trimite la Paris, la Facultatea de drept de la Sorbona, impreuna cu fratele mai mic, Leandro, care urma sa se specializeze in nou-aparuta tehnica fotografica. Dar Amedeo ignora nazuintele paterne si-si continua studiile la École des Beaux-Arts“ (p.14-15).

Revenit in Malta, artistul nu gaseste aici „un mediu propice pentru arta sa“ plecind in Orient, la Constantinopol, unde, „fiind frumos, elegant, manierat, curtenitor, vorbind cu usurinta mai multe limbi de circulatie si limbi locale, devine o personalitate binecunoscuta atit in Pera, cartierul frank (european) al capitalei Imperiului Otoman, cit si in restul Europei. Aici il va cunoaste pe tinarul principe Carol I al Romaniei venit la Constantinopol intr-o vizita protocolara, prilej cu care artistul este invitat sa viziteze Romania. Periplul sau valah inregistreaza citeva secvente: iunie-iulie1868 si mai-iulie 1869. Aici, el cunoaste o societate aflata intr-o schimbare galopanta in mediul citadin si intr-o teribila inertie in afara lumii oraselor.
Despre contele Preziosi mai aflam ca „este un povestitor in imagini si in toate compozitiile incearca sa gaseasca motivul naratiunii care sa le faca vii si atractive nu doar prin exotism si culoare. Om cu mult umor, el imortaliza mici anecdote care sa descreteaca fruntile privitorilor: taranii care suguiesc, calugaritele care-si sumet vesmintele pentru a trece riul prin vad, strengarul bucurestean cu un carucior la care a legat un ciine spre a-i trage povara, «naiadele» valahe care se scalda in Dimbovita cu «apa dulce» si «fac gratii» in fata pictorului“.

Nu se cunosc prea multe despre ultimii sai ani de viata, petrecuti la Constantinopol. Pe 27 septembrie 1882, contele moare intr-un accident de vinatoare, prin descarcarea accidentala a unei arme care l-a ranit mortal. Locul sau de veci din cimitirul catolic din Yesilköy este strajuit de o lespede simpla de marmura (p. 41).
Volumul Preziosi in Romania cuprinde toate realizarile artistului in cele doua calatorii in tara noastra; reproducerile color aduc detalii putin cunoscute privind obiceiurile, costumele, ocupatiile, tipologiile umane etc. Autorul volumului, Adrian Silvan-Ionescu (cercetator principal la Institutul de Istorie „Nicole Iorga“ si conferentiar universitar la Universitatea de Arte din Bucuresti) are meritul de a fi dus la bun sfirsit un proiect avind la baza peste zece ani de cercetare meticuloasa, ale carei rezultate se vad si in celelalte lucrari publicate de el dupa 1990.