Fascinaţia, dar şi emoţia începutului de drum, îl încearcă şi pe fierarul sculer Georg Fuchs care „deschide prăvălie în Theatergasse, casa Weidl, din cartierul Cetate“. Georg „oferă cîntare de mai multe feluri, greutăţi ştampilate, prese, rîşniţe de cafea, scule de tinichigiu, scule de oţel“. Acelaşi, vorba anunţului, „acceptă reparaturi“ (fişa 3745, Tmsw.Hg.1856; 271). Cu opt ani înainte „în casa 92“ din acelaşi cartier se „închiriază localul în care se găseşte prăvăliaGottes Hilfe“. Numele afacerii este pilduitor: Gottes Hilfe, adică Ajutorul Domnului (Tmsw. Ztg. 1858, 2). Nu departe de prăvălia Gottes Hilfe, şi tot cu opt ani înainte şi cu şaisprezece mai devreme de începutul de drum al fierarului sculer Georg Fuchs avem casa Nikolics la numărul 101 din Piaţa Unirii. Această casă s-a numit „La crucea de aur“. Aşa cel puţin figura la nr. 100 pe planul cadastral al primarului Prayer din 1853. Şi acolo se închiriază, ce altceva dacă nu un local de prăvălie? Daravera se petrece aşadar în 1850 (cf. Tmsw. Ztg. 10, fişa 7973).
Dacă veţi intra în camera spaţioasă a prăvăliei Sellheim G. F.L. veţi putea admira o frumoasă colecţie de alămuri şi viole atîrnate pe pereţi, apoi veţi putea răsfoi „note pt. pian. Partituri de W.F. Speer, organist la catedrală, dictate de numiţii C. F. Kant şi G. Slotl din Leipzig, precum şi muzică de dans de acelaşi compozitor apărute la firma de comerţ cu partituri Bote şi Back din Berlin“. Toate sînt de vânzare la numita prăvălie care practică un comerţ „de librărie şi note musicale“. (fişa 7989, Tmsw. Ztg. 1860, 12).
Domnilor! Doamnelor! În fişa 7182 Carl Gorry ofera 50 gr slănină conservată la aer la prăvălia sa din cartierul Fabric, Hauptgasse (Tmsw. Ztg. 1858:218).
Atenţie, domnilor! Atenţie, doamnelor! În fişa 7183, Jacob Weisz, proprietarul pravaliei cu ciudatul nume La românca harnică oferă „toate felurile de săpunuri, lumînări de stearină de masă şi bisericesti, lubrefianţi veritabil englezeşti pt. masini si vehicule“. (Tmsw. Ztg. 1858:218)
Administratorul casei locuieşte în curte la stînga“. (Tmsw. Ztg. 1859:253).
Nu mă pot abţine să nu remarc originalitatea numelor pe care locuitorii cetăţii Timişoarei le dădeau caselor. Iată un exemplu concret de asemenea ciudăţenii: „În casa La marocan se închiriază un local de prăvălie şi încăperi adiacente. Proprietarul locuieşte în Cetate, în Piaţa Unirii nr. 164“ (fişa 7780, Tmsw. Ztg., 1859:267)
Dragi domni! Dragi doamne! Înnebunesc de-a dreptul când îmi este dat să găsesc într-o fişă cu numărul 7772 o aberaţie de nume de casă, citiţi şi vă cruciţi, şi spuneţi oricui dacă aşa ceva ar fi de găsit în lumea de azi. Aşadar, dragi domni şi doamne, citiţi şi scuipaţi-vă în sîn: „Într-un anunţ de închiriere a localului de cîrciumă şi a prăvăliei din casa La balotul din Ardeal se menţionează nr. 164 în Piaţa Unirii. Proprietarul locuieşte în casă“. (în Tmsw. Ztg., 1859:265).

