OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

E vremea să facem o incursiune live în fojgăiala investitorilor privaţi din anii de după revoluţie. Sîntem în plină domnie a guvernării Văcăroiu căreia i se spunea „guvernarea Votcăroiu“, de la plăcerea care părea să-l cutreiere pe primul ministru. În ce mă priveşte înclin să cred că vorba asta şi bănuielile care i-au dat naştere s-au născut toate din figura uşor buimacă a omului care părea că tocmai s-a trezit mahmur dintr-un chef de pomină. Aşadar investitorii chezaro-crăieşti şi urmaşii lor din anii de după revoluţie ne interesează în rîndurile care urmează. Aruncăm întîi o privire asupra moşilor kakanezi.

Găsim, la o primă aruncătură de privire-search în fişele pedeferizate (barbarism pentru cunoscători!), taman ceea ce junii capitalişti ai oraşului din postcomunism nici că puteau să-şi închipuie, respectiv falimentele şi execuţiile judecătoreşti din fişa cu  numărul 3720 în care ni se aduce la cunoştinţă că „La cererea lui Anna Fsiokovits se vînd ptr. o poliţă protestată de 100 fl. bunurile mobile ale lui Wasilie şi Maria Mihailovics în val. de 200 fl., la domiciliul datornicilor“. (În Tmsw.Hg.1856;262).

Pe cînd investitorii kakanezi dau faliment, cei din vremea guvernării Văcăroiu-Iliescu se pun la zi cu avantajele lumii civilizate. Unul dintre ei, pe nume Pavlinka,  tocmai le arată viitorilor asociaţi – unul este Ilie, celălalt Costică – un telefon mobil, aşa ca în Vest.  Se holbează intimidaţi la aparatul aşezat într-un toc de piele, agăţat la cureaua pantalonilor.

– Ca în Italia, murmură Ilie şi simte cum îl cuprinde nerăbdarea managerială la gîndul că va deveni şi el în viitor un asemenea posesor de telefon pe care să-l porţi cu tine peste tot şi să poţi vorbi cu oricine.

– Ei, nu e chiar aşa, îi spune Pavlinka, nu merge peste tot, trebuie reţele, antene să fie instalate, deocamdată merge doar prin marile oraşe.

– E bine şi aşa, spun cei doi şi continuă să se zgîiască la aparatul mare, îmbrăcat în tocul de piele.

– Da’ cum luăm legătura, întreabă Ilie în timp ce îşi notează numărul într-o agendă.

Foarte simplu, formaţi numărul de telefon şi sună la brîu.

– Mare lucru!

– Am văzut în Italia, vorbesc şi prin tren cu el.

– Ce s-a mai schimbat lumea. Asta ajută mult în afaceri. Oriunde vei fi, e bine.

– E de necrezut, mai ales dacă are şi secretara, vorbeşti peste tot, şti în orice moment tot ce se întîmplă, nu mai trebuie să alergi ca prostu’ după telefon: „unde să dau un telefon“, îţi spui cînd ţi-e lumea mai dragă, te miri ce ocazii, ce oportunităţi, ce şanse poţi pierde că nu ai telefonul la îndemână, las că multe telefoane publice există doar aşa de formă, intri în cabină şi vezi că sunt smulse receptoarele şi atârnă doar firul, alteori sunt blocate cu te miri ce. Acum le înlocuiesc cu din astea moderne. Cu cartele.

– Hai, nu spune, n-am văzut. Mare lucru şi ăsta.

– Este deja instalate telefoane în anumite locuri. Nu peste tot. Deocamdată la centrale şi pe la poştă.

– Şi cum faci ? Cumperi cartelă?

– Da, ca afară, cumperi cartelă de la chioşcul de ziare sau de la telefoane şi o bagi la telefon, are un loc anumit, în loc de monede bagi cartela şi el îţi spune pe un ecran tot ce trebuie să faci, cît ai consumat din valoarea pe care o ai acolo, tot pricepi că îţi spune pe ecran.

– Bă, ce s-a schimbat lumea asta.

– Păi, nu vezi şi ce se mai înghesuie tineretul la jocuri electronic. Merg pe ercran cu maşina de formula I şi parcă eşti chiar tu în persoană şoferul, ca şi cum ai fi Ralf Schumacher, aşa eşti, ai şi volan, exact ca în cabină.

– Mai este şi alte jocuri.

– Mai sunt, aşa e corect. Sunt, aşa se spune.

– Dumneata eşti profesor şi e clar că te pricepi, de-am reuşi cu afacerile, nu-i aşa dom’ Pavlinka, nu mi-ar mai părea rău de nimic.

– Mă rog, şi cultura e cu skepsis. Bun, eu trebuie să plec. Salut!

– Salut, Pavlinka.  Mai stăm de vorbă, avem acum numărul tău şi te sunăm oriunde ai fi.

– Corect! Pleacă val vîrtej. Vorbeşte la telefonul îmbrăcat în tocul de piele, în timp ce iese din bar şi toţi se uită după el.

– Ce bine să fii patron de succes, oftează Ilie.