Din ritmul cotidian al Timişoarei de
acu’ două sute de ani au rămas mărturie curţile interioare ale
caselor din cetate. Multe dintre ele sînt invadate de birouri
de avocaţi şi notari. Există, tot în aceste curţi, şi
firme sărăcăcioase, cu birouri ruinate pentru traduceri, copiat
acte, dactilografiat, xeroxat. Sereleurile sărăcane nu distrug
cercevele, uşi vechi sau verande. Motivul nu e că ar avea mare
respect şi iubire de vechiturile istorice, le-ar da deoparte
degrabă, numai că nu au bani. În schimb, birourile avocăţeşti
şi notariale înstărite distrug, bagă uşi din termopane,
trîntesc ferestre la fel, schimonosesc curtea interioară chiar
la parter. Sărăcanii au alte deprinderi: taie arborele bătrîn
din curtea interioară, chiar dacă e unul singur şi chiar dacă
ţine umbră balcoanelor, verandelor, scărilor, tomberoanelor. Dacă
ajung bogătanii avocaţi şi notari pe la etajele din balcoanele
interioare, bagă şi pe acolo niscaiva Occident, spre exemplu
aparate de aer condiţionat peste stucaturi. Chiriaşii săraci îşi
pun doar izmenele la uscat pe balustrade Jugendstill, gestul e
orişicîtuşi mai aproape de viaţa curţilor interioare.
În cutia de pantofi, în
fişa 1524, ni se atrage atenţia asupra faptului că „în
curtea casei La regele Prusiei, proprietatea lui Hilt Franz, există
o fîntînă cu apă excelentă din care beau toţi
vecinii“ (Tmsw. Ztg., 1853/143). În acelaşi an, la un
cincinal după revoluţia paşoptistă, la numărul 101, proprietarul
Szabolets Andreas scoate la licitaţie forajul unui puţ pentru
fîntînă de folosinţă proprie, din care se vor putea
folosi şi apropiaţii din casele vecine. Tot atunci, domnul Dumitru
Tirol anunţă tipărirea unui calendar sîrb pentru cartierul
Fabric, în folosul Reuniunii pentru lectură sîrbă.
Despre toate ne relatează ziarul Temeswarer Zeitung, anul 1853, la
numărul 187, trecut pe frontispiciul publicaţiei. Cu un număr mai
devreme (186/1853) „tenorul Vincent“ îşi anunţă debutul
în Ernani şi Ebreea şi cheamă cu sinceră emoţie publicul
să-i „preţăluiască înzestrarea“.