OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

ON-LINE

N-aş vrea, Doamne fereşte, să fiu cîrcotaş, nici intrigant şi cu atît mai puţin rău intenţionat, dar nu mă pot stăpîni să nu remarc faptul că imediat ce s-au arătat trupele sovietice prin preajma Timişoarei, imediat după ce primele cazărmi s-au umplut cu soldaţi şi ofiţeri ruşi, imediat ce poligoanele de tragere speciale s-au populat cu tancurile T 34 ale diviziei mecanizate sovietice, evreii ortodocşi din Fabric, cei care ţineau la perciuni şi la aprinderea la timp a lumînărelelor de Hanuca, erau sceptici. Credeau în dictatura care va veni şi va fi mai aproape ca nicicînd de cea de care tocmai scăpaseră. Aşadar ortodocşii din sinagogi nu îşi făceau mari iluzii. Reformişti neologi în schimb erau altfel, în fond cîştigaseră confruntarea cu întunericul lagărelor naziste şi cu pucioasa infernală a iadului deportărilor, mai rău nu putea fi. E adevărat, ziceau ortodocşii, că nu va fi mai rău, dar nici bine nu putea fi dacă se întindea peste lume ursuzenia secularistă cu de-a sila în care nu puteau fi aprinse lumînărelele cînd venea vremea lor. În vremea aceea iluzia şi eroarea făceau parte din jocul cinic al istoriei. Junele, pe atunci, prim-rabin al Timişoarei, dr. Ernst Neumann „întîlnise un ofiţer sovietic care i-a atras atenţia asupra marilor probleme ce existau în Uniunea Sovietică. Ofiţerul i-a recomandat rabinului că este de preferat să plece cît mai repede de pe aceste meleaguri, pentru că va fi foarte rău în toată zona care va intra sub ocupaţie sovietică. Replica rabinului a fost următoarea: „«aşa a fost şi este la voi, dar la noi va fi altfel»“ (Victor Neumann, Istorie individuală vs. istorie colectivă, ed. Marineasa,  p. 38).

O raţiune există în toate. Iată, pe vremea lui Antonescu s-a înfiinţat Centrala evreiască menită să ţină sub supraveghere tot ce mişcă prin temple şi şcoli, pe la azile sau la casele rituale. Nu întîmplător tot atunci fuseseră desfiinţate comunităţile de rit ortodox din Fabric, din Iosefin, din Mehala dar şi aceea de rit spaniol din Fabric. Pe toate le-a comasat regimul prin lege sub pulpana ritului occidental din Cetate. De ce aşa? Un posibil răspuns ar fi acela că ritul ortodox era mai îndărătnic, mai păstrător, mai aproape de gaoni, de ţadici, de reverii hasidice. Posibil să fie aşa. Posibil altfel, oricum ar fi, după război comunităţile şi-au redobîndit ceea ce le fusese interzis: diversitatea credinţei şi a riturilor. O altă iluzie!