OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

După spusele arhitectului Radogna, bazarul Timişoarei se afla plasat la intersecţia a două străzi centrale. Un altul asemenea  se găsea la Kandahar (cf. Cristina Feneşan, p. 99), cucerit de luminatul Ya”qub bin Laith as-Saffar, care se scrie în persană, în sfintele caligrafii,  ???? ??? ?????. Războinicul dintîi al dinastiei Safarizilor n-a ştiut mai nimic de alăturările acestea, după cum nu ştiau nici mai marii expediţiilor din vestul sălbatic american din vremea isprăvilor lui William „Curly Bill“ Brocius, cu-noscut pentru hoţii mărunte, jafuri, omoruri. Iată unde pot ajunge lucrurile, de la bazarul de pe malul Begheiului la Kandahar, mai apoi pe marginile primejdioase ale drumurilor din Arizona – din San Carlos Apache Indian Reservation – unde a trăit şi Geronimo, şeful şi vraciul bandelor de apaşi pe nume Chiricahua, cu care s-a amestecat ca să i se piardă urma şi Curly Bill. Bazarul şi apaşii, apa puţină, sălcie, deşertul, trupele din Kandahar ale naţiunii române de astăzi participante la lupta împotriva terorismului mondial.

 

Despre bazar ne spune Cristina Feneşan cum stăm: „bazarul este o instituţie proprie Islamului medieval, transformîndu-se, totodată, în criteriu de delimitare a oraşului oriental şi otoman de oraşul european. Mai mult, se poate vorbi de transformarea unui oraş european în oraş otoman numai în măsura în care, în cursul acestui proces, au apărut bazare în peisajul citadin“ (op. cit. p 99).

Nici măcar în vremea Tanzimatului n-au putut fi alungate cu totul şalvarii, cealmaua tunisiană sau fesul cu ciucur, deşi eforturile de modernizare s-au lăsat, în toamna anului 1876, cu Kanûn-› Esâsî (????? ?????) – cea dintîi legiuire constituţională osmanlîie din vremea cînd Verdi răsuna în fostul vilayet, al Timişoarei. Explicaţia ne-o dă tot istoria (Cristina Feneşan, în studiul sus citat, la pagina 99), prin paralelisme pilduitoare: tot aşa ca şi în Babadag, nici în Timişoara otomană nu exista bedestanul (bazarul de stofe), pentru că au apucat comerţul negustorii creştini raguzani care, în cetatea paşei de Banat, trăiau în cartierul Latin mahallesi: Mehala de azi, unde cîntă la biserică cu inflexiuni de bas pedală popa Miţiga şi unde se găseşte noua fabrică de Coca Cola.