OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Adrian CIOROIANU
Ce Ceausescu qui hante les Roumains. Le Mythe, les représentations et le culte de Dirigeant dans la Roumanie communiste
Editura Curtea Veche, L’Agence Universitaire de la Francophonie, Bucuresti, 2004, 320 p.


„La citeva zile dupa caderea lui Nicolae Ceausescu, in decembrie 1989, jurnalistii romani – profitind pentru prima data de o libertate de exprimare necunoscuta in cei cincizeci de ani de regim comunist – prezentau, ca un fapt senzational prin excelenta, imaginea unui Ceausescu vampir.“ Plecind de la cele trei reprezentari dominante in presa imediat post-decembrista, ale unui Ceausescu devenit, pe rind, vampir, tigan si nume comun („ceausescu“, in strinsa legatura cu incapacitatea fostului de a comanda limba romana), Adrian Cioroianu intreprinde in cartea sa un minutios studiu al mitului, al reprezentarilor si al cultului Conducatorului in Romania comunista. Analiza reprezentarilor lui Nicolae Ceusescu in imaginarul colectiv din anii comunismului este abordata de autor prin urmarirea simbiozei a trei domenii majore: istoria, mitul (Conducatorului) si politica specifica acelei perioade, cartea avind ca obiect principal declarat de cercetare „cultul personalitatii Conducatorului (le Dirigeant) in faza terminala a comunismului roman“.
La prima vedere, ipoteza de lucru a istoricului poate parea usor hazardata.

In fapt, ea este amplu dezvoltata si verificata in primele capitole ale cartii: in Romania, mitul si mitificarea Conducatorului nu sint nici pe departe o inventie a comunismului, cele doua „operatiuni“ de creare a unui imaginar necesar Partidului fiind „inventate“ mult mai devreme in istoria romanilor. Plecind de la analiza unor concepte teoretice ca mit politic si mit istoric, si urmarindu-le in timp, Cioroianu stabileste ca mult discutatul cult al personalitatii, in cazul lui Ceausescu, nu este decit apogeul, chiar caricatural, al mitului Conducatorului in istoria si istoriografia romana. De-a lungul istoriei proprii, romanii si-au construit mai multe modele de autoritate, plecind de la Burebista, „marele rege dac“, primul „unificator“, si ajungind la Alexandru Ioan Cuza, „reformatorul“, sau la maresalul Antonescu, primul „conducator“ al Romaniei unite. De acest panteon mitic romanesc, cum il numeste Cioroianu, Ceausescu se va folosi in anii sai de putere, suprapunindu-i panteonul eroilor si modelelor comuniste (Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu-Dej si Lucretiu Patrascanu) si dobindind pe aceasta cale un guvern fictiv, anistoric, bine reprezentat in imaginarul colectiv romanesc. Astfel, in ultimii ani ai regimului comunist in Romania, Ceausescu a devenit, firesc, „cel mai iubit fiu al Patriei“, inglobind toate celelalte modele de Conducatori.

Bineinteles, biografia lui Ceausescu a fost si ea tot mai mitificata in timp, atit in tara, cit si prin studiile publicate in afara tarii, Cioroianu discutind cazul autorului Michel-Pierre Hamelet, considerat unul dintre cei mai interesanti biografi straini. In cartea acestuia, Nicolae Ceausescu. Biografie si texte selectate, publicata in 1971 atit in Franta, cit si in Romania (la binecunoscuta Editura Politica), este prezentat un model de lidership, de spirit revolutionar si de colegialitate... Plecind de la copilaria in care micul Nicolae s-a remarcat intotdeauna prin calitatile de conducator si ajungind la infocata-i tinerete revolutionara comunista, autorii biografiilor Conducatorului au facut din „personajul“ principal al acestora un adevarat model de dreptate, adevar si exemplaritate in toate, mergind chiar si mai departe, pina la a prezenta nasterea „Fiului Patriei si Partidului“ ca un moment unic, cu adinci legaturi in istorie: Nicolae Ceausescu nu numai ca vine pe lume in 1918, an important in istoria Romaniei, dar se naste „in micul sat Scornicesti... sundet isi au originea patru capitani ai lui Mihai Bravul, printul valah care a fost, in secolul XVI, marele eliberator si unificator al Tarilor Romane“ (p. 51). Astfel, prin aceste „celeste coincidente“, legenda se inscria deja in istorie, de la inceput...

Dupa momentul vizitei Conducatorului in Asia (inceputul anilor ’70), se inaugureaza o noua campanie de mitificare a figurii lui Ceausescu, perioada in care procesul atinge cote maxime fiind anii ’80. Statutul de conducator suprem al Partidului si al Statului este legitimat tot mai agresiv, facindu-se apel la modelele istorice anterioare, singura strategie „libera“ de raspuns a societatii romanesti fiind bancul politic. Luind ca obiect de cercetare ultimele congrese ale Partidului, Cioroianu analizeaza discursul politic encomiastic al anilor ’70-’80, scotind in evidenta atit cliseele de legimare a activitatii Conducatorului, cit si mecanismele de punere in scena a cultului personalitatii: „fiul cel mai iubit al Poporului“, „marele tribun al natiunii“, „bravul erou“ devine, in anii ultimi ai regimului comunist in Romania, „marele ctitor“, „primul arhitect al tarilor de astazi si de miine“...
Modelele de reprezentare si mitul Conducatorului n-au murit in decembrie ’89, ci continua sa-i bintuie pe romani, acest tip particular de constructie a imaginii unui om politic fiind reactualizat cu mai multe ocazii in anii tranzitiei. Cliseele n-au avut nicidecum o glorie efemera, iar relevanta concluziilor pe care le propune studiul lui Adrian Cioroianu nu ar putea fi chestionata decit in prezent. Dar prezentul se leaga, ca intotdeauna, de trecut…