OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Adriana GEORGESCU
La inceput a fost sfirsitul. Dictatura rosie la Bucuresti
Text ingrijit de Micaela Ghitescu. Prefata de Monica Lovinescu. Editia a II-a revazuta, Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti, 1999, 240 p., f.p.


Exista deja un orizont de asteptare al cititorilor de jurnale, memorii, documentare ale Gulagului romanesc si un set solid de prejudecati care il compun. Pentru cine citeste un jurnal de inchisoare sau o carte de memorii care corespunde in linii mari tiparului – marturisire ultima, socanta, transanta, incontestabila –, functioneaza cel putin citeva prejudecati de receptare. Una, si cea mai nociva, se construieste pe nevoia cititorului de a globaliza experienta individului care povesteste. De a gindi marturia respectiva drept una colectiva, a unei voci-purtatoare de cuvint care rosteste un adevar si militeaza in numele tuturor. Si de a gindi aceeasi marturie ca pe una ultima, care spune totul – tot ceea ce nu s-a putut spune, tot ce a ramas inca nedemascat, tot ce a ramas inca neinteles. Desigur, fiecare astfel de marturie are miza de a spune totul, din interior, ca unul care a trait si stie ceea ce altii nu stiu. Doar ca uneori pretentia totului este deconcertanta. Prea premeditat, totul acesta risca sa fie mai putin convingator. Si mai putin autentic.

Adriana Georgescu nu vrea sa spuna totul. Autoarea este perfect constienta ca experientele Gulagului romanesc sint foarte diferite pentru toti cei care i-au cazut victime. Chiar daca fiecare dintre experiente urmeaza acelasi scenariu al suferintei si al absurdului. Adriana Georgescu scrie o marturie foarte personalizata, fara excese militantiste, dar nu fara autenticitate. Singura miza a Adrianei Georgescu este de a se face ascultata. Toata cartea sta sub semnul lui „Trebuie sa vorbesc