OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Alexandru-Florin PLATON
Societate si mentalitati in Europa medievala.
O introducere in antropologia istorica
Editura Universitatii „Al.I. Cuza“, Iasi, 2000, 248 p., 76 500 lei

Cartea lui Alexandru-Florin Platon este in acelasi timp o indrazneala si un pariu. Este o indrazneala sa tratezi, pornind de pe pozitiile unei istoriografii inca provinciale, precum cea romaneasca, un subiect de o asemenea anvergura si complexitate.
Este, de asemenea, un pariu, intrucit, fara sa faca nicaieri declaratii in acest sens, este evident ca autorul vrea sa arate ca si in astfel de conditii se poate tine pasul cu realizarile cele mai importante ale istoriografiei mondiale.

Societate si mentalitati in Europa medievala nu sugereaza aproape prin nimic inegalitatile de sansa dintre istoricul occidental si cel roman care doreste sa trateze un subiect de acest tip. Problema principala este ca in Romania istoriografia dominanta pune in continuare accentul pe istoria evenimentelor, devenita adesea, din nefericire, istoria-plictiseala a inlantuirii seci de ani si lupte. Poate ca doar in partea finala a lucrarii sale, autorul iesean, trecind in revista prea putinele contributii romanesti in domeniul studierii mentalitatilor, sugereaza discrepanta dintre Occidentul in care istoria mentalitatilor si-a capatat de atita vreme drept de cetate, incit pare uneori sa fie chiar iesita din moda, si spatiul romanesc insuficient obisnuit cu aceasta problematica.
Cum sugeram inca de la inceput, demersul autorului nu denota nici un fel de complexe in a aborda un domeniu atit de fertil, in care doar bibliografia acumulata in ultimii ani devine impresionanta prin cantitate. Vom sublinia deci, chiar acum, un aspect lasat de regula la sfirsit in notele de lectura, si anume numarul mare al titlurilor consultate de autor si citate in note. Note care alcatuiesc, de altfel, un al doilea discurs, niciodata de omis si de obicei la fel de incitant precum textul propriu-zis, iar uneori chiar mai bogat in sugestii.

Am simtit nevoia sa incepem cu problema bibliografiei, intrucit lucrarea lui Alexandru-Florin Platon s-a dorit probabil o introducere, destinata in primul rind studentilor, in problematica mentalitatilor, privita din punctul de vedere al stadiului atins de cercetarile in domeniu la nivelul sfirsitului de secol XX. Autorul nu se rezuma insa numai la atit. Preluind metodologia interdisciplinaritatii, pe parcursul intregii lucrari el ne prezinta nu doar principalele concepte cu care istoria mentalitatilor a operat si opereaza, ci si structurile de profunzime ale societatii medievale pe care o studiaza prin prisma mentalitatilor. Principalele structuri pe care autorul le analizeaza din aceasta perspectiva sint timpul si spatiul, munca, imaginarul, viziunile si aparitiile, visele, simbolurile, corpul, oralitatea si gesturile.

La capatul acestui demers care exploreaza fascinatia unui Ev Mediu privit ca acea „lume pe care am pierdut-o“, dupa nostalgica expresie a lui Peter Laslett, cititorul ramine cu imaginea complexa a unui timp care inseamna si altceva decit cavaleri, castele si tarani exploatati (imagine sadita in multi dintre noi de mentalitatea altei lumi, cea comunista, pe care speram ca am pierdut-o pentru totdeauna). Evul Mediu al documentelor autentice si interpretate fara partizanate politice se arata ca o lume a riturilor si a gesturilor semnificative, a simbolurilor si alegoriilor, dincolo de concretul adesea inselator. In acelasi timp, Evul Mediu se contureaza ca o realitate omogena pentru intreaga civilizatie occidentala, impresie bazata pe dominatia studiilor realizate de francezi, englezi, germani sau italieni. Autorul este insa constient de pericolul unui astfel de punct de vedere reductionist si ne avertizeaza asupra acestuia. Poate ca ar fi fost necesar ca si in titlu sa se precizeze ca este vorba de Europa medievala occidentala, care in perioada analizata de autor se suprapune cu lumea catolica, pentru a nu exista reprosuri care sa priveasca excluderea partii ortodoxe. Nici lumea scandinava sau cea central-europeana nu sint foarte bine ilustrate, dar autorul semnaleaza aceste carente ale studiilor care sint azi disponibile, situatie pe care poate doar viitorul o va remedia.

Poate ca primul termen al binomului din titlu – „societate“ – se regaseste mai putin in analiza facuta de autor, dar credem ca era fireasca deplasarea accentului asupra mentalitatilor, in conditiile in care societatea, in mod programatic, nu trebuia sa joace decit rolul de cadru, ce-i drept, esential. Poate ca din punct de vedere cronologic sint privilegiate anumite secvente ale Evului Mediu in detrimentul altora, dar adeseori aceasta optiune a fost impusa de caracterul surselor, lacunare pentru multe perioade si spatii.
Dincolo de posibilele observatii de nuanta, credem ca putem omeneste prevedea ca in conditii normale, in care istoriografia romaneasca isi va continua efortul de sincronizare cu realizarile occidentale, cartea lui Alexandru-Florin Platon va fi o prezenta obligatorie in biblioteca oricarui medievist, ba chiar a oricarui istoric preocupat sa tina pasul cu vremurile.