OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cesare ALZATI
In inima Europei. Studii de istorie religioasa a spatiului romanesc
Editie ingrijita, traducere si bibliografie de asist. univ. Serban Turcus. Postfata de prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Centrul de Studii Transilvane, Fundatia Culturala Romana, Colectia „Bibliotheca Rerum Transilvaniae XX“, Cluj-Napoca, 1998, 238 p., f.p.


Prezentul volum contine o parte importanta din contributiile stiintifice ale profesorului Cesare Alzati, de la Universita degli Studi di Pisa (unde preda cursuri de istoria bisericii, de istoria liturghiei si istorie bizantina) si „Doctor Honorius Causa“ al Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca – referitoare la domeniul si evolutia in special confesionala din spatiul spiritual romanesc de-a lungul mai multor secole. Autorul este o prezenta constanta in cimpul cercetarilor de istorie ecleziastica a romanilor si a Europei Central-Orientale, axindu-se mai ales asupra epocii medievale si moderne. Ordonate dupa criteriul cronologic, studiile ocupa perioada 1982-1996, primele doua conturind un cadru general de afirmare a medievalitatii europene, context in care se va plasa si viata religioasa, politica romaneasca. Editia de fata cuprinde traducerea a zece comunicari redactate exclusiv in limba italiana.
Referintele bibliografice extrem de variate, notele la care trimite frecvent terminologia specializata, citata din latina si greaca, consultarea in original a unor documente istoriografice romanesti sau despre romani (cronici, letopisete, codice), ca si cunoasterea operelor istoricilor romani care au studiat originile poporului si ale limbii noastre confera textului o nota de reala eruditie.

Apropierea de spiritualitatea romaneasca s-a datorat si cursurilor de limba romana facute in tineretea autorului, civilizatia si istoria romaneasca parindu-i un caz extrem de interesant.
Primul studiu – Crestinatatea occidentala si Orientul crestin/Cristianita occidentale e Oriente cristiano – defineste din punctul de vedere al istoriei ecleziastice cei doi termeni fundamentali: crestinatatea occidentala/crestinatatea orientala, cele doua modalitati prin care crestinismul s-a inserat in societatea umana si i-a influentat acesteia structurile institutionale, ecleziastice si politice. Vorbind despre caracterul umanitar al crestinatatii europene, Cesare Alzati remarca si divergentele care separa net Apusul de Rasarit (marile cezuri intre cele doua biserici in secolele XI-XII). In final autorul remarca importanta mostenirii latine comune si aceea iradiata dinspre Constantinopol.
Titlul studiului urmator – Scientia Ambrosiana. Comunitatea bisericilor si pluralitatea traditiilor in izvoarele milaneze in secolele X si XI/Scientia Ambrosiana. Comunione della chiese e pluralita di tradizione nelle fonti milanesi tra X e XI secolo – continua discutia din primul studiu, utilizind insa alte argumemte.

Studiile romanesti incep cu o cercetare plasata sub semnul raportului etnic/universal: Etnie si universalism. Note pe marginea continuitatii termenului „romanus“ intre populatiile romanesti/Etnia e universalismo. Note in margine alla continuita del termine „romanus“ tra le genti romene. Autorul este de acord cu ideea ca termenul de „ruman“/„roman“ inchide in sine semnificatia continuitatii romane pe teritoriul Daciei. Nu mai putin important, cu referire la aceasta continuitate, ii pare cercetatorului termenul „imparat“, revelator pentru mentinerea unei traditii institutionale latine. In acelasi timp, limba slavona era elementul de identitate distinctiv, criteriul legii, al constiintei de sine religioase a romanilor. Astfel se explica rezistenta populatiei la folosirea propriei limbi in liturghie. Cesare Alzati reface etapele conturarii identitatii natiunii noastre, care incepe, dupa unirea dintre Biserica romana din Transilvania si Roma (1697-1701), in secolul XIX, cind Scoala Ardeleana a putut introduce in constiinta etnica si ecleziala a poporului roman patrimoniul cultural al Occidentului latin, in continuitate cu precedenta traditie ecleziastica orientala. Aceleasi idei sint reiterate in studiul consacrat „matricei religioase si culturale specific romanesti“.

Intr-un capitol dedicat interferentelor dintre Orient si Occident, istoricul italian releva „influenta cretano-venetiana in viata religioasa a Tarilor Romane“ dupa Cociliul de la Trent (Infussi candiotto – veneti nella vita religiosa delle terre romene in èta post – tridentina). Un amanunt putin cunoscut este raspunsul Sfintului Scaun, la 1591, de a trimite, la solicitarea lui Petru Schiopul, un episcop latin in voievodatul „grec“ al Moldovei. Modelul venetian aplicat in Creta a constituit si-n Moldova garantia unei convietuiri armonioase. Un alt studiu se ocupa de relatia dintre Reforma, Reforma Catolica si Ortodoxie. Autorul porneste de la situatia politica si confesionala diferita a celor doua principate extracarpatice fata de cea din Transilvania. Proiectul de protestantizare a lumii ortodoxe – baza comparatiei in acest studiu –, care in Moldova n-a avut posibilitatea de a genera initiative concrete, a fost in Transilvania o constanta.

Seria urmatoare de studii se apropie cronologic de prezentul nostru imediat. Privite din perspectiva istoriografiei unirilor religioase, cele mai recente evolutii din Romania – referitoare la rostul si rolul Bisericii Romane Unite cu Roma si legalizate dupa decenii de interdictie – apar in finalul comunicarii, Istorie, teologie si istoriografia unirilor (in varianta originala in limba romana) in prim-planul discutiei. Pledoaria pentru rolul Europei Centro-Orientale in reflectia ecleziologica constituie textul comunicarii lui Cesare Alzati la Colocviul International cu tema Etnie si confesiune in Europa Centrala si Orientala, organizat de Universitatea „Babes-Bolyai“, in iunie 1995.
Cartea proiecteaza un ideal de unitate spirituala fondat pe valorile diversitatii riturilor, bisericilor, ale respectarii specificului „celuilalt“, contributia Romaniei fiind in optica lui Cesare Alzati una semnificativa.