OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Paula SCALCAU
Grecii din Romania
Cuvint inainte de Georgeta Filitti, Editura Omonia, Bucuresti, 2003,
310 p., f.p.


Editura Omonia a publicat de curind o monografie privind comunitatea greceasca din Romania, lucrare binevenita pentru aceia care abordeaza in preocuparile lor academice problema minoritatilor. Istoria comunitatii grecesti din Romania este prezenta in lucrari de referinta ale unor istorici remarcabili precum Cornelia Papacostea-Danielopolu, N. Camarian, Olga Cicanci, Alexandru Dutu, Georgeta Filitti si multi altii. Volumul Grecii din Romania realizat de Paula Scalcau trece in revista raporturile dintre minoritari si majoritari in variate perioade istorice, indeosebi atunci cind, minoritari fiind (demografic), aveau un aport majoritar in conducerea Tarilor Romane (o buna parte a secolului al XVIII-lea, perioada numita indeobste „regimul fanariot“). Este o inversare unica in istoria romanilor care ar merita o abordare academica din aceasta perspectiva, a unei minoritati care guverneaza.
Volumul aduce publicului larg informatii preliminare pretioase pentru diferite abordari stiintifice despre negustori, dregatori, artisti si intelectuali (mitropoliti, secretari, consilieri, diplomati, profesori, medici, tipografi, librari si editori, traducatori) de origine greaca pe ale caror opere si activitati intelectuale s-a grefat, mai bine de un veac, istoria noastra culturala.

Autoarea vine la timpul prezent cu istoria comunitatii grecesti din Romania, atasind lucrarii sale un „mic tabel cronologic al istoriei grecilor din spatiul romanesc“, precum si un „mic dictionar al personalitatilor de origine elena din Romania“.
In ceea ce priveste „veacul fanariot“ numit asa cel mai ades in istoriografia noastra moderna, Georgeta Filitti subliniaza in prefata volumului ca „efortul pentru modernizarea societatii romanesti nu s-a facut per se. Profitul material pentru domnii fanarioti a fost imens. In plus, cohorta de clienti adusi de la Constantinopol si viriti in administratia tarii n-a fost de natura sa sporeasca prestigiul fanariotilor in ochii romanilor. Numai ca aici respingerea era precumpanitor de natura sociala si politica, nu etnica“ (p. 10).

Din nefericire, volumul nu este completat cu note de specialitate, astfel ca pe de o parte nu stim daca lista bibliografica atasata volumului nu a fost cumva trecuta selectiv, iar pe de alta parte publicul ar dori sa stie sursa unor informatii. De pilda, Sava Iancovici, in studiul sau Relatiile romano-albaneze in epoca renasterii si emanciparii poporului albanez, publicat in Revue des Études Sud-Est Européennes (tom IX, 1971, Nr. 1), sustine la p. 23-24 ca Vanghel Zappa, „negustor devenit bancher“, a fost „de origine indiscutabil albaneza“, pe cind in cartea doamnei Paula Scalcau el apare ca fiind grec (p. 170). Printre greci, aflam un Vlahos Gherasimos, „originar din Creta, profesor al stolnicului Cantacuzino“ (p. 245). Numele de Vlahos indica originea aromana a acestui intelectual „originar din Creta“, si insusi stolnicul Cantacuzino afirma la vremea sa: „Avem pe acei Cotovlahi, cum li zic Grecii, ce-i videm ca si pina azi se afla si sunt, insa putini acum ramasi. s…t Zic si aceasta, ca, de-i intrebi si pe ei: crestine, ce esti?, el zice Vlahos, adica Ruman, si locurile lor, unde locuiesc, ei zic: Vlahia, iar tarii acesteia ei ii zic Vlahia cea Mare“ (vezi Nicolae Iorga, Stiri despre comertul nostru in veacurile XVII si XVIII, Analele Academiei Romane, tom XXXVII, Memoriile Sectiunii Istorice, Bucuresti, 1915).