OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Teatrul National Cluj. Mantaua, scenariu de Mona Chirila dupa Gogol si Bulgakov. Cu: Miriam Cuibus, Miklos Bacs, Dragot Pop, Romulus Chiciuc, Sorin Leoveanu, Cristina Cimbrea, Dorin Andone, Cornel Raileanu, Petre Bacioiu, Dan Chiorean, Emanuel Petran, Ruslan Barlea, Ion Marian, Maria Selet, Bucur Stan, Carmen Culcer, Adriana Bailescu. Ilustratie muzicala: Corina Sarbu. Costume: Carmencita Brojboiu. Decoruri: T.Th. Ciupe. Regia artistica: Mona Chirila.


(Ma aflam la un important festival international de teatru, cind m-am intilnit cu o studenta intr-ale jurnalisticii, pasionata precum o profesionista, dupa zicerea ei, de literatura, teatru ti arte vizuale. Schimbam noi vagi impresii despre spectacolele vazute iar eu ma trezesc spunindu-i ca attept cu nerabdare premiera Monei Chirila de la Nationalul clujean. Cu ce piesa?, intreaba ea. Cu o dramatizare dupa Mantaua lui Gogol „combinata“ cu Maestrul si Margareta lui Bulgakov, raspund, cuprins de entuziasm. Cine-i asta? intreaba tinara jurnalista cu atita degajare ti impertinenta inocenta, incit eu sint cel care ma inrotesc pina-n urechi. Am reintilnit-o la premiera ti mi-a spus, pe un ton semanind cu un reprot adus altora: eu n-am auzit de textele astea, va trebui sa vad cam cum suna ele, ca sa-mi pot da cu parerea despre spectacol. Sint convins ca nu va cauta textele „alea“, ea facind parte din tagma celor care-ti „dau cu parerea“ ti ttiu tot fara... a cunoatte nimic. Daca at fi scuturat-o nitel, putea „vedea“ cam cum ii suna ei... apa in cap.)

Akaki Akakievici vrea sa se spinzure. S-a saturat de viata mizerabila pe care o traiette, de patul sau mizerabil, de becul mizerabil, de mantaua mizerabila. Dar tavanul mizerabilei case cedeaza, Akaki cade de pe scaunul mizerabil exclamind, filozofic, iaca ce-a ietit, iar funia trasa dupa el deschide o gaura-n tavan iar in camera mizerabila patrunde ninsoarea infiorator de alba. Diavolul preschimbat in viscol (adica Wolland, cel al lui Bulgakov) pulverizat in fulgii de zapada, navalette in existenta mizerabila a contopistului (cel al lui Gogol) ti, insotit de Behemot Grasanul ti de cadrilatul Koroviev-Fagot, ii transforma acestuia mizerabilul vis de doar citeva copeici intr-unul colorat. Iar in acest vis Akaki probeaza stralucitoare mantale, culminind cu una uriata, dotata cu numeroase mineci, de parca el nu e altceva (ti nici nu a fost vreodata) decit o omida amarita... Totul se arata a fi o „facatura“ a diavolului, o spune spectacolul, in buna traditie a literaturii ruse (nu avea, oare, Sologub dracutori in camera, atirnati de-o sfoara?). Toti par a „trudi“ in slujba lui, a fi suputii lui, de la contopittii care seamana leit intre ei (aceeati chelie, aceleati haine), pina la Annuska, gazda, aratind precum o vrajitoare ajunsa-n patul lui Akaki, dupa ce-a calatorit pe-o matura, venind direct din Dikanka... Scene suprarealiste (Woland bea cu paiul creierii lui Abramovici, de exemplu), alternind (de fapt, completindu-se firesc) cu cele fantastice ori cele de-un realism frust, unele facind aluzii la mizerabila noastra realitate imediata („hotilor, dati inapoi poporului banii furati!“), cu numere de iluzionism care transforma scena (sugerind), pentru citeva clipe, intr-o arena de circ, numere in care vedem cum din burta lui Cicikov e scos, pe linga alte obiecte, ti un manuscris vechi pe coperta caruia sta scris Maestrul ti Margareta... O atmosfera funambulesca cu ritmuri scenice care se imbina in asemenea hal incit nu lasa nici o tansa de respiro, nici un semn de plictiseala, chiar daca spectacolul dureaza mai bine de trei ore.

Mona Chirila a conceput un scenariu propriu dupa diferite texte ale lui Gogol plus cel amintit al lui Bulgakov, amestecind diverse personaje celebre cu dexteritatea ti maiestria adevaratilor creatori care-ti pot motiva perfect intentiile. Ei nu-ti permit sa lucreze „dupa ureche“. Urmarind spectacolul Monei, ti se pare foarte firesc ca, de exemplu, mantaua lui Akaki sa fie croita de Wolland iar Cicikov sa se intilneasca cu maruntul contopist in cancelaria unde lucreaza ti-ti maninca zilele. Precum un general pe cimpul de lupta (unul care cittiga batalia, evident) iti mitca Mona Chirila grupele de actori pe scena, facind din fiecare simplu „soldat“, pentru citeva momente, un comandant. Eu afirm, insa, ca aceasta regizoare are o stupefianta virtuozitate a detaliului, a amanuntului (nu iarta nimic!), incit te face sa crezi ca pina ti obiectelor le-a dat indicatii scenice de care acestea asculta cu sfintenie. Cum sa cada, cum sa se rostogoleasca, sa se clatine, sa scirtiie...

Akaki Akakievici este... Miriam Cuibus! Chiar ata! De cind cu Godot, jocul in travesti ii ofera prilejul manifestarii talentului sau care poarta o amprenta distincta, personala. In acest rol, Miriam creeaza un personaj amarit, jalnic, caraghios, demn de mila, comic ti dureros de trist totodata avind, deseori, ticurile unui Charlot cu chelie dizgratioasa ori, uneori, imitind (voit lamentabil) mersul cracanat al unui Ubu total lipsit de personalitate. Akaki reutette performanta, datorita acestei minunate actrite aflate in deplina maturitate artistica, sa fie prezent pe scena, chiar ti atunci cind… se afla in culise!
Miklos Bacs (de la teatrul maghiar) e diavol ti croitor. Lunecos, intrigant, galant, perfid, terifiant, cabotin, meschin, mincinos, libidinos, Miklos Bacs are capacitatea de a fi frumos ti urit in acelati timp, trezind simpatie ti dispret. Si mai are actorul o pronuntie romaneasca (dublata de-o dictie pe masura) atit de clara, incit te-ntrebi daca cei care-au tiparit afitul n-au gretit cumva numele?! E secondat de Dragot Pop (Koroviev) ti Romulus Chiciuc (Behemot), formind un trio bine inchegat intr-ale farselor macabre interpretate cu aplomb.

Si apare Dorin Andone (Cicikov), maturind scena cu mantaua sa mov, cu patii sai mari, impresionindu-i pe amaritii de contopitti cu vocea lui bubuitoare ori turnindu-le-n urechi, precum un tarpe, vorbe intelatoare, naucindu-i pe toti ti-n cele din urma naucindu-se pe sine, ajungind, drept pedeapsa, pe... masa de disectie. Iar Cornel Raileanu (Abramovici) are mina dreapta pe jumatate intepenita ti abia se mitca, din cauza unui trai prea indestulat ti e purtat ti impins pe-un scaun ti cu toate astea prestatia sa actoriceasca e vie, e dinamica, e convingatoare. Si ma vad obligat sa o mai amintesc aici ti pe Cristina Cimbru intr-un dublu rol. Si e cind vampa lasciva, senzual-provocatoare Hella (din suita lui Wolland) cind Annuska, batrina (vrajitoare?) girbovita de atita ciorovaiala ti de atita povestit care, dupa ce ti-a lasat matura in culise, se afla mai mult in patul bietului Akaki, precum o trista mireasa care n-a apucat sa ajunga niciodata in fata altarului. Iar la sfirtitul spectacolului, diavolul se arata, brusc, a fi foarte obosit (poate din cauza atitor rele facute), sta prabutit pe-un scaun mizerabil ti privette in gol, in timp ce Akaki Akakievici – in loc sa bintuie fantomatic pe strazi in cautarea hotilor de mantale – se inalta utor, incet, la ceruri, atezat pe-o hinta ti aratind, nu ca un ingerat, ci ca o copie caraghioasa a... unei vedete hollywoodiene dintr-un spectacol muzical.

Mona Chirila e o regizoare de cursa lunga. Parerea mea.