Iarna din miezul primăverii

Autor: Mihai PLĂMĂDEALĂ | Categoria: Arte | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Vineri, 27 martie, a avut loc la Galeria Posibilă vernisajul expoziţiei Iarna a artistului Ştefan Câlţia. Lucrările au fost realizate între noiembrie 2008 şi februarie 2009, dar iarna lui Ştefan Câlţia nu este cea dintre aceşti ani, ci o stare cunoscută şi explorată încă din copilărie, din care mirosul merelor coapte şi trosnetul lemnelor din sobă nu s-au risipit. Pînzele sale păstrează ecouri ale experienţelor trăite în decursul întregii vieţi, dar cele care vorbesc despre toate acestea sînt formele şi culorile, nu subiectele. Prezenta expoziţie a maestrului se distinge de cele anterioare prin noutatea pe care o aduce fiecare iarnă în ciclul anotimpurilor. Este vorba despre o iarnă „a mai multor ierni“.

Pînzele propun numeroase lucruri noi, în condiţiile în care totul este aşa cum ştiam dinainte. Ceea ce interesează în ele sînt atmosfera, starea şi povestea, adică factorii subiectivi care se interpun între natură şi modul în care aceasta a fost transpusă pe suport, căci avem de-a face cu un artist-povestitor. Lucrările sînt poveşti ale sfîrşitului de toamnă şi ale iernii, ale zăpezii dintr-un Ardeal aflat în afara spaţiului şi a timpului.

„Relaţia profundă cu natura este o caracteristică de bază nu doar a muncii artistice a lui Ştefan Câlţia, ci şi a vieţii sale“ – ne spune Matei Câlţia, curatorul galeriei. „Biologia, ca materie, l-a salvat adeseori pe Ştefan de la matematică sau latină, în anii de şcoală. Observaţia naturii a fost împinsă mai departe, spre semn plastic, prin care este recreată o lume – cea a privitorului. Ştefan Câlţia nu obişnuieşte să lucreze în aer liber şi nici după fotografii ori schiţe, preferînd intimitatea atelierului şi a gîndurilor sale. Există întîmplări care, fără a face parte propriu-zis din lucrări, stau la baza lor. Acum doi ani, de exemplu, artistul s-a dus să culeagă vîsc, undeva la ţară. Atunci a apărut un personaj care se regăseşte şi în expoziţia de faţă, Călătorul cu vîsc.“

Continuînd discuţia cu Matei Câlţia, am atins şi problema galeriilor în contextul coordonatelor economice actuale: „Situaţia financiară mondială este un exerciţiu interesant pentru români, care, după ce, în sfîrşit, au dat de supermarketuri, încep să aibă experienţa cumpătării. Criza, pe care nu şi-a dorit-o (mai) nimeni, ar putea fi o foarte bună şansă pentru noi să (re)devenim cumpătaţi, să reflectăm asupra noastră şi asupra a ceea ce contează cu adevărat în viaţă, în funcţie de ce dorim să fim. Publicul nostru ţintă este preponderent din România. Ca galerie, sîntem afectaţi de problemele financiare despre care vorbim, dar într-un mod cumva pozitiv, pentru că lumea începe să fie mai atentă la ce cumpără şi să fie mai interesată în a cumpăra ceva de valoare, pentru ca, la o adică, să aibă la dispoziţie o valoare convertibilă. Asta înseamnă un colecţionar responsabil, nu doar o persoană care achiziţionează spre a umple nişte pereţi sau pentru a ambienta un spaţiu.“

Galeria Posibilă a organizat, la sfîrşitul anului trecut, expoziţii ale lui Ion Dumitriu şi Dan Perjovschi – cu aceasta din urmă continuînd şi lunile următoare, prin organizarea expoziţiei Chestii tipărite la Cluj şi Oradea. În luna martie au avut loc, la invitaţia Livianei Dan, două expoziţii în Sibiu, la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal: una cu lucrări ale lui Ion Dumitriu şi cealaltă cu lucrări selectate din trei expoziţii ale lui Nicu Ilfoveanu. Ambii artişti fuseseră expuşi anterior de către galeria bucureşteană. Următorul eveniment pe care îl va susţine Galeria Posibilă, va fi lansarea catalogului Desene de la Herina, în luna aprilie, la aproximativ un an de la vernisajul expoziţiei din judeţul Bistriţa, despre care revista Observator cultural a scris pe larg. Lansarea va fi pe 23 aprilie, la UNA Galeria. Expoziţia Iarna, de la Galeria Posibilă, poate fi vizitată pînă pe 23 mai.

Esenţială în pictura lui Ştefan Câlţia este relaţia cu povestea. Artistul foloseşte două mijloace: unul al fantasticului şi unul al naraţiunii aparent realiste. Naraţiunea este a semnului plastic, nu a realităţii. Acest fapt se observă cu predilecţie în peisaje. Copacii nu sînt copii ale naturii, ci un elogiu al construcţiei şi al geometriei. Spaţiul propus de artist este familiar, dar şi misterios. Echilibrul stabil al liniilor şi al formelor poate fi tulburat în orice moment de ceva din afară. Acest ceva nu este negativ, ci doar necunoscut. Întreaga perspectivă se poate schimba, ceea ce apare drept static fiind doar o etapă de trecere spre cu totul altceva. Urmînd cursul acestei idei, în iarna lui Ştefan Câlţia se pot distinge şi semnele primăverii.

Recomanda articolul prin:

OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Iarna din miezul primăverii

Autor: Mihai PLĂMĂDEALĂ | Categoria: Arte | 0 comentarii