OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Francezul Jacques Le Rider este astazi unul dintre cei mai reputati germanisti si specialisti europeni in cultura Europei Centrale. In romaneste i-au fost traduse doua carti: Modernitatea vieneza si crizele identitatii (Editura Universitatii „Al.I. Cuza“, Iasi, 1994) si Mitteleuropa (Editura Polirom, 1997). Impreuna cu Andrei Corbea-Hoisie a fost editor al volumului aparut in limba germana Metropole und Provinzen in Altösterreich (1880-1918) (Editura Polirom, 1996). Jacques le Rider s-a aflat de curind in Romania, la invitatia Fundatiei CONCEPT (centrul de proiecte culturale al Soros Open Network Romania), cu ocazia lansarii programului de traduceri al Fundatiei, ideea europeana. Jacques Le Rider a conferentiat la Bucuresti, in cadrul Tirgului International de Carte BOOKAREST 2000, apoi la Timisoara. Interviul care urmeaza a fost realizat vineri 26 mai, in Bucuresti.


Domnule Jacques Le Rider, este prima oara cind veniti in Romania. Care sint impresiile dumneavoastra pina acum?

Sint surprins in bine in ceea ce priveste dinamismul si creativitatea pe care le-am intilnit la Bucuresti si la Iasi. Am venit seara trecuta de la Congresul Germanistilor care se tine la Iasi si miine voi fi la Timisoara, la Centrul de Studii Europene de acolo, invitat de Fundatia Concept.

De ce, in preocuparile dumneavoastra, ati ales acest domeniu al germanisticii?

Vedeti, eu sint privit, la École Pratique des Hautes Études din Paris, drept un elenist-latinist, intrucit acestea au fost primele mele orientari. Germanistica este o optiune ulterioara a mea... De altfel, in Franta studiile germanistice propriu-zise fac parte dintr-o programa mai larga de cercetare, care mai cuprinde istoria culturii, filozofia si literatura. Sint un germanist exact in masura in care sint si istoric.

Una dintre primele carti care v-au impus, Modernitatea vieneza si crizele identitatii, se axeaza pe acea Viena fin-de-siècle, care a devenit ulterior o constanta a scrierilor dumneavoastra. De ce tocmai Viena anilor 1890-1910?

Aceasta este tema de la care am pornit in prima mea carte, cea despre Otto Weininger. Acolo era vorba de fenomenul simbiozelor interculturale. Otto Weininger este filozoful care a aparat interesele „claselor“ antifeministe si antisemite ale evreilor germani. O contestare pornita din chiar sinul comunitatii evreiesti. Aceasta patologie culturala a epocii m-a interesat foarte mult, iar preocuparile mele vizeaza istoria psihanalizei, deci si parcursul lui Weininger, intersectat cu cel al lui Freud. Astfel, largind cercetarile pe care le-am facut asupra lui Weininger, am incercat sa ma informez asupra acestei patografii, daca pot folosi cuvintul, pentru a o raporta la istoria culturala a societatii vieneze, care m-a condus la ideea identitatii aflate in centrul reflectiei mele... De acolo am trecut aproape natural asupra temei identitatilor in Europa Centrala. De altminteri, aceasta metropola-capitala a Europei Centrale atragea toate elitele intelectuale, economice si artistice, pina la periferiile Rusiei; Bucovina, care este astazi impartita intre Romania si Ucraina, facea parte din acel teritoriu al monarhiei habsburgice... Cernautiul era intr-un fel, la o scara mult mai mica, o replica a Vienei prin faptul ca atragea si el elitele culturale (universitare si intelectuale) aflate sub influenta sa.

Gustav Klimt era o personalitate a acelei Viene... El a fost invitat de regele Romaniei, Carol I, la 1883, sa decoreze unele interioare ale castelului Peles. Ce ne puteti spune despre aceasta legatura dintre pictorul austriac si Romania?

Nu am vazut frescele lui Gustav Klimt de la Peles; era totusi vorba de o prima etapa a creatiei lui Klimt... Ma intereseaza foarte mult acest lucru si sper ca voi avea in curind ocazia de a vedea lucrarile lui Klimt de la Sinaia; poate ca, prin intermediul Fundatiei Concept, acest lucru va fi posibil cindva, sper cit mai repede. Este interesant de urmarit, prin Klimt, influenta Vienei in Europa Centrala. Ii putem schita niste limite, pornind de la castelul Peles si ajungind la palatul Stockler din Bruxelles, la constructia si decorarea caruia a participat si Klimt.
Domnule profesor, ce inseamna, in conceptia dumneavoastra, Mitteleuropa?
Ideea de Mitteleuropa este un artefact terminologic si se impune ca atare prin intermediul istoriei. In secolul al XVIII-lea si in secolul al XIX-lea, ceea ce numim Europa Centrala, adica teritoriul dintre Rin si Rusia si dintre Adriatica si Marea Nordului, era dominat de doua mari imperii, cel German si cel Austriac. E deci normal sa pleci de la notiunea germanista asupra Mitteleuropei. Nu e o alegere de preferinta, sa-i zicem, ideologica, nu sint un admirator neconditionat al acestei metode de abordare; e, pina la urma, un fapt istorico-logic, care constituie un punct de plecare obligatoriu. De aici se degajeaza doua tipuri de conceptie, pe care le-as numi harta mentala (a mentalitatilor) si harta ideologica a Mitteleuropei.

Mai intii exista optiunea habsburgica sau prusaca, national-germana. Pentru dinastia habsburgica, principiul a reunit un mare numar de identitati culturale si nationale. Incepind cu epoca Mariei-Thereza, cu care se deschide secolul al XVIII-lea, monarhia era in cautarea unui anumit principiu unificator. Dupa esecul germanizarii si al centralizarii, monarhia habsburgica a explorat un fel de federalism multicultural, in tot cazul in partea austriaca a monarhiei. In partea Ungariei insa, tendintele erau mai vehement nationaliste; monarhia avea un caracter centralizator. Se poate spune ca acest principiu federativ ramine astazi in memoria europeana ca unul dintre exemplele cele mai interesante de organizare relativ armonioasa a spatiului central-european.

In revansa, pentru celalalt principiu de care vorbeam mai devreme, Mitteleuropa prusaca si national-germana are un traseu mult mai hegemonic. De exemplu, in cazul Poloniei, care facea parte din Imperiul Germanic, constatam ca nu existau probleme federative germano-burgheze, dar era prezenta un fel de opresiune si de integrare fortata a civilizatiei poloneze in cea germana, la nivel cultural, social si in special politic.

Cum priviti „chestiunea Kosovo“ in raport cu Mitteleuropa?

Serbia, Bosnia-Hertegovina sint in exteriorul Mitteleuropei habsburgice si nu au fost decit tirziu anexate imperiului, la sfirsitul secolului al XIX-lea – si din motive de strategie. Desigur, astfel, harta Europei balcanice a fost „dezechilibrata“, ceea ce a generat, intr-un fel, si primul razboi mondial. Teritoriul ex-Iugoslaviei este mai degraba un limes cultural. Slovenia, Croatia fac fara indoiala parte din Europa Centrala habsburgica, prin coordonata catolicismului. De cealalta parte, Serbia si Bosnia-Hertegovina apar ca resturi ale prezentei otomane si turce in Europa, iar prin confesiunea greaca, ortodoxa adica, se creeaza o solidaritate cu Rusia. Prezenta Islamului in Bosnia nu trebuie nici ea ignorata. Aceasta confruntare intre cele doua culturi central-europene si bizantin-otomane a fost una dintre problemele fundamentale ale Europei secolului al XIX-lea, care s-a transmis ca atare pina azi.
Cred ca unul dintre lucrurile care se cuvin subliniate cind vorbim de Europa Centrala este ca definitiile istorice si culturale nu trebuie sa conduca la puncte de vedere de excludere, de demarcare. Astazi acestea sint dezastruoase, dupa cum se poate vedea.

In amintita dumneavoastra carte trimiteati la Uniunea Sovietica prin Imperiul Habsburgic...

Nu tocmai... Doar indic ca harta Europei Centrale habsburgice a fost bulversata de doua miscari succesive: national-socialismul celui de-al 3-lea Reich si apoi imperialismul sovietic, care au distrus Europa Centrala a traditiei habsburgice, in tot cazul, de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial si pina la caderea Imperiului Sovietic, in 1989/1990. De aceea ideea de Europa Centrala este o idee postuma, retrospectiva. Azi se descopera aceasta identitate care e mai mult o reconstructie de tip arheologic, pe ruinele secolului trecut.

Cu ce va mai asteptam pe piata editoriala dupa Le Journal intime viennois? (PUF, 2000)

Conferinta L’Europe Centrale littéraire, pe care am tinut-o in cadrul Tirgului International de Carte, face parte dintr-o a doua carte despre Mitteleuropa, carte la care lucrez in prezent. Sper sa apara cit mai curind...