Intelectualii care il sustin pe Calin Popescu Tariceanu, fie direct, prin angajamente politice sau functii guvernamentale, fie indirect, prin articole antiprezidentiale, ignora deliberat derapajele prim-ministrului si slabiciunile cabinetului pe care-l conduce. Nu se simt jigniti de prezenta mediocra a inginerului Cristian Adomnitei in fotoliul de ministru al invatamintului. Nu se intreaba ce cauta in fruntea diplomatiei romane Adrian Cioroianu, un dandy fara program care face echilibristica intre ridicol si inocenta. Nu se simt ofensati de aroganta vigilenta a ministrului de Justitie, Tudor Chiuariu, si nu au nimic impotriva reciclarii lui Teodor Melescanu, diplomat format la scoala ceausista a relatiilor internationale si uzat in primele mandate Iliescu.
Indulgenta intelectualilor atasati explicit sau implicit la butoniera prim-ministrului fata de actiunile si proiectele cabinetului-surogat sugereaza, dincolo de complicitatile inerente, un interes personal imediat sau de viitor. De aceea, presiunile asupra procurorilor anticoruptie formulate in regim de urgenta de Tudor Chiuariu, imediat dupa investirea sa ca ministru, nu le-a dat de gindit carturarilor pusi in slujba prim-ministrului, cum nu le-a dat de gindit nici incercarea acestuia de a-si denigra tara in ultimul raport al Comisiei Europene. Fara importanta sint si bilbiielile ministrului Educatiei, un inginer care n-a depasit problemele de aritmetica, dar care, la 32 de ani, are abilitatile necesare pentru a bloca ideile si sugestiile reformatoare. Glisarea ministrului de externe pe axa Est-Vest a bulversat cancelariile occidentale, dar i-a lasat rece pe admiratorii neconditionati ai premierului care fac analize si comentarii in presa cotidiana.
Probabil ca nici consilierii cu staif ai sefului guvernului nu au curajul sa-l traga de mineca pentru stingaciile si gafele facute de Adrian Cioroianu, un intelectual inregimentat in Partidul National Liberal, care a renuntat insa la angajamentele morale in favoarea conjuncturilor de moment.
Avantajele functiilor guvernamentale, sinecurile din institutiile publice sau, uneori, fidelitatile politice inertiale inocente ii plaseaza insa pe acesti sustinatori de elita ai premierului intr-o lumina difuza. Neavind adesea nimic de aparat, in afara unor favoruri imediate sau potentiale, intelectualii premierului se plaseaza inerent intr-o tabara care pune sub semnul intrebarii principiile democratice si ordinea statului de drept.
Asocierea lor cu postcomunistii din PSD si cu extremist-nationalistii din PRM in dezbaterile pentru suspendarea presedintelui sugereaza cel putin abdicarea de la valorile liberalismului, daca nu chiar saltul in gruparea mercenarilor fara cauza, interesati doar de marimea soldei, nu si de dreptatea razboiului. Circoteala acestor oameni impotriva felului in care s-a derulat condamnarea comunismului sau trecerea arhivei Securitatii catre CNSAS sau nevoia uninominalului majoritar scoate la iveala mai degraba frustrarea ca presedintele le-a suflat subiectele favorite, gasindu-le sau cautind pentru ele solutii imediate.
in loc sa se asocieze ideilor sanatoase si sa le critice pe cele bolnave indiferent din ce parte vin, carturarii inregimentati direct sau indirect in zona liberala prefera sa se cantoneze in cetatea premierului, asteptind in schimbul acestor afinitati plati mai mult sau mai putin simbolice.

