Ignoranţa electorilor

Misterul votului uninominal faţa cu populaţia

Autor: Ciprian STĂNESCU | Categoria: Politic | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Un sondaj recent al INSOMAR arată că românii nu ştiu ce este acela sistemul votului uninominal. 42,6% dintre ei nu au ştiut modul în care se vor desfăşura următoarele alegeri. Acest lucru înseamnă că o mare parte a electoratului nici măcar nu ştie care este baza alegerilor din aceasta toamnă. Uninominalul promovează oameni, nu ideologii, şi din păcate oamenii anului 2008 sînt dezolanţi. Fie foşti sau actuali baroni, oameni anchetaţi intens de DNA, fie „artişti“ sau oameni de divertisment, mulţi dintre candidaţii uninominalului reprezintă alternative care frizează bunul simţ al politicului de bază.

Ne aflăm într-o perioadă de tranziţie către un sistem politic pe care încă nu îl percepem aşa cum ar trebui. Uninominalul va aduce nume în parlament, şi nu oameni care să aibă experienţă, relaţii şi îndeajuns de multă îndemînare şi oratorie încît să facă ceva concret. Într-un procent foarte ridicat (68%) respondenţii au declarat că vor vota oamenii pe baza notorietăţii lor mai degrabă decît datorită partidului din care fac parte. Parlamentul de toamnă va arăta cel puţin ciudat, iar dramul de profesionalism, care mai făcea mici umbre prin Camera Deputaţilor sau Senat, va fi înlocuit de non-valoarea unor personalităţi care nu au nici cea mai mică legătură cu un sistem politic normal. Nu acuz uninominalul.

Acuz masa care cere şi va primi candidaţi paraleli cu politicul. Între un membru vechi de partid, care ar putea să aibă un program politic coerent şi o activitate parlamentară bună, şi o cîntăreaţă siliconată sau un fost jucător de fotbal, cu notorietate naţională, am neplăcuta senzaţie că siliconul şi mingea vor ajunge în Parlamentul României. Instituţie care ar trebui să reprezinte aspiraţiile românilor. Critica socială, dacă se poate vorbi aici de una, rezultă din faptul că revolta masei în faţa propunerilor partidelor nu apare. Sau apare prea puţin, sau în moduri total greşite (legionari sau mişcări de extremă stînga). Reprezentanţii partidelor care vor lua loc în Parlament sînt pătaţi, aşadar, din două motive: primul, şi cel mai grav, este legat de suspiciunile (care au la bază cauze reale, în cele mai multe cazuri) care planează asupra parlamentarilor „penali“, pe cînd cel de-al doilea se referă la mediatizarea pe OTV sau în Libertatea a unor artişti şi sportivi ai poporului, pe baza căreia aceştia vor ajunge parlamentari.

Ce înseamnă pentru românul de rînd votul uninominal? Înseamnă oare ceea ce spune INSOMAR-ul? Personal, mă încearcă întotdeauna o umbră de îndoială cînd citesc vreun sondaj al domnului Vîntu. Procentele pe care partidele, candidaţii la preşedinţie şi posibilii premieri le-au căpătat sînt cel puţin ciudate. Dar nu aceasta este problema. Problema este că informarea publică despre procedura de vot uninominal lipseşte într-o măsură crasă. Ca de altfel şi interesul cetăţenilor cu privire la el. Este oare vorba de o ignoranţă provenită din lipsa informaţiei sau de una provenită din lipsa interesului faţă de politică? Printre cei peste 50% dintre românii care nu votează, foarte mulţi sînt dezinteresaţi de viitorul sistem de vot. Pare că ne îndreptăm către o societate din ce în ce mai dezinteresată de politic; deşi prezenţa la vot se încadrează încă în termeni „europeni“, nu ştim ce, cum şi pe cine votăm. Responsabilizarea politicului lipseşte cu desăvîrşire, iar ignoranţa şi dezinteresul maselor cresc de la an la an. Românul de rînd nu înţelege votul uninominal, şi cel mai probabil, nici nu-l interesează. Şi nu se duce la vot, pentru că „tot ăia ies“, cu uninominal sau nu. Astfel, calitatea parlamentarilor scade din cauza interesului scăzut al electoratului. Uninominalul promovat intens de marile partide va aduce în parlament, cel mai probabil, trei mari partide: PD-L, PSD şi PNL. Restul are şanse mici de a intra, cu excepţia UDMR-ului, care îşi poate reveni. Mai mult, va fi vorba de o serie întreagă de nume mari, cărora le lipseşte însă fondul.

Datele oferite de cel mai recent sondaj sînt, aşa cum spuneam mai sus, cel puţin ciudate. Pare ciudat ca procentul preşedintelui să rămînă la fel de ridicat, în condiţiile în care a fost efectuat între 22 şi 30 iulie. Pare ciudat ca procentul destul de ridicat (58%) să fi apărut ca urmare a vizitelor lui SuperBăse în zonele sinistrate. Cîrcotaşii ar spune ca Vîntul şi-a băgat coada. Dacă acest lucru ar fi real, atunci cine ar avea de cîştigat de pe urma rezultatelor foarte slabe la lecţia „ce am pregătit astăzi la capitolul «uninominal»“?

Ignoranţa pe care o parte considerabilă a electoratului o afişează trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru societatea civilă. În nici un caz pentru partide, deoarece ele sînt cele care profită cel mai mult de pe urma „turmizării“ electoratului. Cele două trenduri periculoase pentru societatea românească, ignoranţa şi extremismul, se pot uni pentru a produce efecte care par minore în momentul de faţă: parlamentari care nu fac nimic, alături de extremişti care încearcă totul, duc la existenţa unui stat în care cei care ar trebui să vegheze la bunul mers al lucrurilor sînt chiar aceia care ar trebui stopaţi.

Recomanda articolul prin: