Acum citeva zile au fost eliberati din temnitele transnistrene ultimii doi membri ai asa-numitului grup Ilascu. Drama acestor oameni insa n-a luat sfirsit nici pe departe, pentru ca cincisprezece ani de detentie la Tiraspol nu pot fi stersi cu buretele, sint prea apasatori. E de asteptat ca autoritatile de la Bucuresti sa-i ajute pe acesti cetateni romani al caror curaj nu poate fi pus la indoiala. Cel putin ambasadorul Romaniei la Chisinau, Filip Teodorescu, a promis ca Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa vor fi ajutati.
Regimul de la Tiraspol i-a eliberat pe Andrei Ivantoc si pe Tudor Petrov-Popa atunci cind a socotit de cuviinta, ignorind ostentativ decizia CEDO si cererile unor organisme internationale. Fantosele de la Tiraspol si papusarii din Moscova demonstreaza astfel ca sint puternici, ca fac ce vor, indiferent de parerea Europei. E o dovada in plus ca numai Rusia influenteaza comportamentul Tiraspolului. Trebuie spus si faptul ca autoritatile de la Chisinau nu s-au aratat prea fericite de eliberarea detinutilor. Nu exista o reactie a presedintiei sau a guvernului. Nici nu e de mirare. Guvernantii de la Chisinau sint „statalisti“, „moldovenisti“, pe cind cei doi fosti detinuti au cetatenie romana si, prin urmare, sint „dubiosi“, „antistatalisti“.
Sa ne amintim ca Federatia Rusa a fost actionata in judecata nu de autoritatile Moldovei, ci de avocatul prizonierilor. Se stie ca cinovnicii din Republica Moldova sint ingrijorati de faptul ca tot mai multi basarabeni vor cetatenie romaneasca. Mi-a spus deunazi directorul unei scoli din provincie ca a participat la intilnirea „activului“ raionului cu premierul Tarlev. „De ce n-au fost deschise consulatele Romaniei la Cahul si la Balti?“, l-a intrebat pe Tarlev un activist imprudent. „Ar fi fost deschise, daca Romania accepta propunerea noastra de a nu mai acorda cetatenie moldovenilor!“, a spus Tarlev. E un episod relevant, nu? Consulatul Romaniei din Chisinau e luat cu asalt de miile de basarabeni care vor sa obtina viza, iar premierului nu-i pasa. El e preocupat de faptul ca sint prea multi cetateni romani.
E curios ca unii se intreaba inca daca autoritatile de la Chisinau au facut tot ce se putea pentru a-i elibera mai repede pe Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa. Fireste ca se putea face mai mult. Dar guvernantilor le lipsea motivatia. Nu le convenea ca aparatorii integritatii teritoriale a Moldovei erau si „unionisti“. De fapt, guvernantii de la Chisinau, in ciuda declaratiilor clamoroase pro-europene, au fost intotdeauna loiali Rusiei, adica tarii care le-a luat Transnistria.
in zilele in care Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa erau eliberati, presedintele Voronin declara cu fermitate, la sedinta Adunarii Interparlamentare a tarilor membre ale CSI, ca Moldova nu intentioneaza sa paraseasca CSI. E bine ca la Tiraspol nu mai exista detinuti politici, dar sa nu uitam ca in Transnistria mai sint romani care nu se simt liberi, care traiesc cu frica in sin. Eu unul as vrea ca functionarii romani nu doar sa elaboreze proiecte privitor la relatiile cu romanii „de pretutindeni“, ci chiar sa-si dea seama de importanta acestei relatii.
Poti, fireste, sa declari ritos ca romanii sint in NATO, ca sint liberi, dar in realitate ai doar iluzia libertatii atita timp cit altundeva alti romani o duc rau. Vazuta de pe colinele transnistrene, libertatea romanilor nu e deloc convingatoare.
Romania nu trebuie sa faca lucruri care s-o puna intr-o lumina rea. Sint lucruri pe care Romania poate sa le faca si lucruri pe care ea nu poate si nu trebuie sa le faca. Ea nu poate, bunaoara, sa aiba pretentii teritoriale.
Dar ar putea, dupa parerea mea, sa fie mai activa atunci cind e vorba de apararea drepturilor romanilor „de pretutindeni“. Si mai e ceva. Ce i-a impiedicat oare pe cinovnicii romani in ultimii 17 ani sa le dea cetatenie oamenilor virstnici care au pierdut-o in 1940, odata cu sosirea tancurilor sovietice? Pot doar sa-mi imaginez bucuria mamei mele septuagenare la aflarea vestii ca statul roman, de bunavoie, o considera din nou cetateana a Romaniei.
Chisinau

