OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un eveniment in viata culturala bucuresteana, expozitia Victor Brauner prezinta pentru prima oara in Romania o serie importanta de lucrari de grafica selectata in intentia de a acoperi un interval de timp (1925-1962) practic egal cu cariera artistica a pictorului. Lucrarile provin din donatia Jacqueline Brauner, de peste 3000 de desene, aflata la Muzeul de Arta Moderna din Saint-Etienne. Institutie foarte activa in ceea ce priveste promovarea valorilor modernitatii prin expozitii si colocvii, Muzeul din Saint-Etienne se dovedeste un partener inspirat ales de catre muzeul bucurestean si speram ca acest exceptional inceput de colaborare nu se va opri aici.

Pentru cei care au urmarit cit de cit expozitiile bucurestene in ultimii zece ani, expozitia de fata continua oarecum un ciclu inceput cu Bucurestii intre modernism si avangarda, anii 20-40 din 1993, unde figura un ansamblu important de lucrari de Brauner, urmat de expozitia Brauner in colectiile de arta romanesti din 2000, care prezenta si citeva lucrari atribuite anilor de formatie, peisaje cuminti in buna traditie postimpresionista a anilor ’20. O importanta publicatie, micromonografie si catalog, semnata de Amelia Pavel, insotea aceasta din urma expozitie. In plus in Galeria Nationala, redeschisa anul trecut, putem vedea din nou un numar de lucrari de Victor Brauner.
Expozitia trimisa de muzeul din Saint-Etienne nu numai ca intregeste cu segmentul-lipsa – ultimele trei decenii – imaginea de ansamblu a unei cariere artistice iesite din comun, astfel incit opera lui Brauner, foarte vasta si foarte diversa, sa capete un contur mai precis si pentru publicul romanesc, dar contine si lucrari de debut, necunoscute la noi, din anii cind Brauner se afla inca la Bucuresti si anima miscarea artistica cu spiritul sau avangardist chiar si pentru avangarda. Stabilit in Franta din 1938, Victor Brauner (1903-1966) se impune treptat in mediul artistic francez, pentru ca in 1966 sa fie ales ca reprezentant al Frantei la Bienala de la Venetia din acel an. Astazi Brauner este considerat printre artistii de seama ai avangardei istorice si numeroase muzee de arta moderna din Franta expun lucrarile sale in rind cu marile nume ale artei moderne din secolul XX.

Cind si cum a devenit Brauner marele desenator pe care-l putem admira la Muzeul de Arta e destul de greu de spus. Perioada sa de formatie e inca slab documentata. Studiile au fost scurte si sub indrumarea unor artisti lipsiti de stralucire, ca Dimitrie Serafim si Costin Petrescu, profesori ai Scolii de belle-arte bucurestene. A trecut si pe la Balcic, scoala sui generis, punct de jonctiune al boemei artistice si al elitelor bucurestene in cautare de divertisment si evaziune, unde e posibil sa fi invatat mai mult decit la Academie.
Brauner descopera foarte repede varietatea tehnicilor de dereglare a codului imaginii mimetice, incepind de pilda cu colajele de fotografii introduse in desenul acuarelat, decalcomaniile sau utilizarea unui format neobisnuit al coalei de hirtie, foarte lung si ingust. O astfel de lucrare este expusa in actuala expozitie. La prima sa expozitie de la Bucuresti, din 1924, deschisa la Sindicatul Artelor Frumoase, pe Strada Gabriel Peri, nu departe de locul actualei expozitii de acum, Brauner expunea, dupa amintirile lui Sasa Pana, „o coscogea pictura, inalta de vreo patru metri, dar nu mai lata decit un ziar“.

Dar astfel de procedee sint repede depasite si unul din meritele actualei expozitii este si acela de a pune in evidenta ceea ce s-ar putea numi clasicizarea modernitatii in ultima sa perioada, cind varietatea experimentelor de decenii se topeste intr-un amalgam foarte personal de surse vizuale dintre cele mai eteroclite, in care isi dau parca intilnire toate primitivismele si toate modernismele. Acribia istoricilor de arta nu a intirziat sa le inventarieze. De altfel, amalgamul, aliajul contrariilor e poate chiar marea obsesie a lui Brauner. Intr-un desen din 1961, un fel de compendiu de teme brauneriene, apar astfel de notatii: „amalgame érotisant humanise tatonnant la volupté“ sau „aliage de magmas façonnées et hominisées“. (Uneori inscriptiile au reminiscente romanesti – „sorcova de bouches, le grand porte bouche porte parole de l’amour“.) Totul subsumat convingerii ca visul si magia descatuseaza propriul univers interior. O inepuizabila imaginatie a metamorfozelor regnului uman si animal, sustinuta de o curiozitate insatiabila pentru incercarea mereu a altor materii (parafina, ceara de albine) si tehnici ale urmei pe hirtie se desfasoara de la o lucrare la alta. Nu poate sa nu atraga atentia si o lucrare din 1941, in care apare o coloana brancusiana asa cum Brauner o va fi vazut in atelierul prietenului sau, comentariu sui generis asupra unuia dintre motivele cu cea mai mare incarcatura simbolica din opera lui Brancusi.
Retine in mod special atentia un grup important de lucrari din anii razboiului, cind Brauner e nevoit sa se refugieze in sudul Frantei. O imagerie sumbra se complica acum cu aluzii ezoterice de sorginte diversa. O analiza atenta ar merita si semnaturile lui Brauner, diferite de la o lucrare la alta sau de la o epoca la alta.

Intimplarea face ca in acelasi timp cu expozitia Brauner sa se fi deschis la Galeria Etaj 3/4 de la Teatrul National expozitia marelui fotograf Henri Cartier-Bresson. Dincolo de tot ceea ce ii desparte, poate ca Brauner si Cartier-Bresson, doi contemporani pentru care vizualitatea a fost materia prima a actiunii lor artistice, sint complementari. Sa nu ratam sansa intilnirii pe scena culturala bucuresteana a acestor martori de seama ai secolului modernitatii.