OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cristian Gava: tînăr imberb genialoid cu cămaşă verde prăzuliu, freză de Guţă şi neologisme de Horia Patapievici, combină senin gastronomia, tracologia şi politologia în timp ce-şi împunge cu pixul, precum un Robert Turcescu în devenire, intelectualii care nu ar trebui să se afle în platou la noua sa emisiune de la Vox News; Oreste Teodorescu, zis şi Oreste, fost moderator de talk-show-uri cu un oarecare simţ al umorului, combină în prezent cămăşi braziliene, inele de Berceni (cîteva kilograme) şi un număr inimaginabil de aberaţii new-age-isto protocroniste în emisiunea sa relativ nouă de la B1 TV; Simona Vărzaru, zisă şi „Urania“, purtătoare de bluze transparente în culori ţipătoare şi de lanţuri în jurul gîtului, groase cît încheieturile ei generoase, mare maestră în generalităţi banale şi în aberaţii generale, expertă în pseudoştiinţa de a folosi zece sinonime în lanţ pentru fiecare adjectiv/substantiv din limba română, a făcut şi face dintotdeauna predicţii astrale, critică literară, analiză politică, bucătărie şi cîte altele în emisiunea-amiral care a consacrat-o şi care a consacrat B1 TV.

 

Nici unul dintre ei nu ar trebui ascultat/luat în serios şi, cu toate astea, ei sînt ascultaţi de foarte mulţi oameni. Nici un individ ce pretinde că ar avea o brumă de educaţie şi de simţ al ridicolului nu ar trebui să intre în logica lor fără să-şi piardă respectul de sine, cu toate astea foarte mulţi indivizi intră în logica lor şi încearcă să le soarbă învăţăturile televizate. Nici unul dintre aceştia trei nu ar trebui, de fapt, să existe. Cel puţin nu la televizor. Cu toate acestea, ei par să se fi înstăpînit peste ratinguri ce le asigură nemurirea pe sticlă; de la această înălţime ei îşi luminează semenii asupra „marilor adevăruri“ şi a „adevăratelor valori“.

„Fenomenul Gava“

Şi astfel, adolescentul genialoid s-a trezit prins într-un cerc vicios: pentru a avea succes, trebuia să pară bătrîn, cît mai bătrîn, şi să imite, cît mai bine, la vîrsta de 16 ani, modelele de la 61 în sus. Constrastul atrage, şi dacă un om cu un chip foarte tînăr nu pare, prin ceea ce spune, foarte bătrîn, adio aplauze („oamenii au rămas încremeniţi uitîndu-se la faţa lui de copil şi ascultînd ce scoate pe gură“ – aceasta e explicaţia într-o frază a lui Radu Moraru pentru „fenomenul Gava“). Desigur, în emisiunile Naşul, populate altfel de o faună extrem de colorată de manelişti, Cristian Gava era chemat să deplîngă în faţa poporului „criza valorilor“ şi să-i arate norodului cum el a ajuns cine a ajuns, acolo unde a ajuns, pentru că a citit vreo mie şi ceva de cărţi.

„Fenomenul Gava“ devine halucinant abia cînd acesta iese din cercul specializat al spectacolului de bîlci şi intră în „lumea bună“. Cumva, impostura micului Mozart al cărţilor de autodezvoltare în 10 paşi a convins oameni de cultură de la care te-ai fi aşteptat să deţină simţul ridicolului. Şi nu doar unu, doi oameni de cultură. Cristian Gava a devenit, pe baza producţiilor sale lirice preadolescentine, cel mai tînăr membru al USR, la vîrsta de 16 ani, şi a fost apreciat drept „un tînăr supradotat“ de profesorul Nicolae Manolescu. Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu se îngrijorau, într-o emisiune de la Realitatea TV, pentru soarta geniului precoce, recomandîndu-i să se ferească de televiziunile ce vor să facă rating pe seama lui; m-am frecat apoi la ochi de multe ori atunci cînd l-am văzut pe Andrei Cornea invitat în emisiunea pe care Cristian Gava o căpătase la B1 TV.

Nu m-am mirat cînd l-am zărit pe Adrian Cioroianu alături de Gava şi de Cristoiu, însă, apoi, chiar în seara în care pregăteam acest articol, l-am văzut în studio pe profesorul Daniel Barbu. Mi-am spus atunci că lupta e pierdută: o specie moare atunci cînd ultimul reprezentant al ei se stinge şi, în cazul în care şi dl Barbu şi-a pierdut simţul ridicolului, nu ne mai rămîne decît să punem capetele în pămînt şi să primim de la televizor/intelectuali exact ceea ce merităm.

Şi da, tânărul Gava e mereu, în mijlocul emisiunilor sale, precum un puşcaş marin cu bermude într-un tablou de Rembrandt. Nimeni nu pare însă a remarca freza sa geluită, vocea-i piţigăiată, lanţul neîntrerupt de enormităţi pe care le debitează, cuvîntul „interesant“ aruncat, cu morgă de înţelept constipat, de zece ori pe minut, şi pixul, mai ales pixul cu care-i înţeapă, mereu, pe faimoşii săi invitaţi intelectuali.

Codul lui Oreste

Cînd apărea la Antena 1, alături de Mircea Badea în emisiuni gen Florin Călinescu Show, Oreste părea un om cu toate ţiglele pe casă. Avea simţul umorului, reuşea mai mereu să speculeze momentul şi, alături de Badea, juca rolul „băiatului bun“ ce-i pune coechipierului pase pentru goluri spectaculoase.

Ascultaţi o mostră din discursul lui Oreste şi imaginaţi-vă că, în timp ce vorbeşte, îşi pocneşte degetele pline de inele grele, ezoterice/de cartier: „Iată că ne întoarcem într-un nou sezon încercînd să dezvăluim şi mai mult din marea gnoză, din marea cunoaştere pentru prea binele fiecăruia dintre noi. Am ales ca temă pentru reîntoarcere un subiect care m-a preocupat mult în această vară, m-am documentat cît am putut şi am descoperit că România are un ceva al ei, care se va manifesta pe scena Marii Istorii pentru că există o lege a polarităţii şi a echilibrului. [...] Taina moştenirii geto-dacice cred că este cheia care va putea tuturor să ne descifreze ce avem de făcut, ce urmează cu noi şi care este rolul acestei ţărişoare mici, dar atît de luminoase“ etc. etc.

Copiii-minune nu lipsesc nici ei din Cod, Oreste a făcut rost de un „copil înţelept“, desigur reîncarnat (am înţeles că ar fi noul Ioan Botezătorul), intitulat „Copilul Diamant Alexandru Pârgaru“, „geniul spiritualităţii“, „copilul lui Dumnezeu“. Alexandru e un băieţel a cărui vedere îţi provoacă o tristeţe profundă, nici un copil nu ar trebui să fie tîrît astfel prin bîlciuri şi supus unui asemenea calvar. Altfel, în liniile sale definitorii e tot un Cristian Gava, cu părul geluit şi încuiat într-un costum scorţos; diferenţa e că domeniul său de competenţă nu e Kant, ci e ezoterismul. Îţi rupe inima seriozitatea şi tristeţea cu care astfel de copii îşi joacă rolul la televizor.

Desigur, Oreste deplînge alături de fiecare invitat bramburirea valorilor din societatea românească şi arată cît de important e să studiezi de mic pentru a reuşi să-ţi împlineşti sinele în viaţă (în traducere: pentru a deveni un impostor de succes/un brahman care sare peste bloc).

Urania-Vărzaru

Prototipul oricărui moderator român de televiziune de succes este, însă, bătrîna doamnă Urania, de la B1 TV. Ea a dus la perfecţiune kitsch-ul vestimentar, seriile sinonimice nesfîrşite şi discursul ce pare competent şi care nu spune absolut nimic. Ascultaţi-o în predicţiile pentru 2010: „Oamenii uită, referindu-se la 2010, că au fost ani şi mai buni, şi mai răi. Cred că criteriul de referinţă trebuie modificat. Au fost ani şi mai dificili în anume aspecte, au fost ani şi mai buni. Eu aş propune să lărgim puţin cadrul şi să ne referim la anul 2010 ca la un an care va aduce destul de multe schimbări. 2010 va rămîne în istoria astrologiei, a economiei şi în istoria politicii nu naţionale, ci mondiale, pentru o serie de evenimente, fapte [...]. Prin urmare, 2010 va permite unele lucruri incredibile sau neaşteptate, nescontate, nepregătite“ etc. etc.

Urania are, totuşi, un mare talent: acela de a lua din mass-media tema cea mai vehiculată a zilei şi de a o transforma în predicţie, sub deghizajul unor argumente (pseudo)ştiinţifice. Astfel a prezis, de pildă, că în 2010 criza economică nu se va sfîrşi; după Urania, criza e abia la început. După ea şi, desigur, după economiştii „de criză“, care umpleau la finele lui 2009 mass-media cu astfel de predicţii. Aplicînd această stratagemă, Urania poate aborda orice temă cultural-politică, demonstrînd astfel cît de precisă şi de flexibilă e astrologia şi cum poate ea să scormonească orice ungher al societăţii.

Altfel, sînt convins că mulţi oameni de ştiinţă, critici literari şi academicieni români s-ar fi perindat pe la Pasul Fortunei ca să-şi confrunte rezultatele îndelungatului lor travaliu ştiinţific cu predicţiile astrale experte ale dnei Vărzaru. Propun însă, în orice caz, ca următorii paşi pentru propăşirea intelectuală a naţiunii române să fie invitarea lui Oreste într-un institut de cercetări politice şi primirea dnei Vărzaru în Academie. Este nedrept ca noul venit Cristian Gava să se bucure, singur, de statutul de membru al unui for literar prestigios.

Cum altfel, dna Urania-Vărzaru vă va explica, la rîndul ei, fără zăbavă, că valorile continuă să se prăbuşească de pe firmamentul astral al societăţii româneşti şi vă va îndemna să studiaţi pentru a (nu) deveni impostori.