OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sintagma din titlu nu-mi apartine, ci o exprima spontan pe una dintre colegele mele de redactie, nedumerita, ca noi toti, de consecventa cu care dl Horia-Roman Patapievici le repeta angajatilor Institutului Cultural Roman, de doua luni incoace, ideea dominanta de a ne imprieteni cu domnia sa sau, in caz contrar, de a ne da demisia. Fara a incerca in mod expres nici una, nici alta, dar receptivi la sugestii, colegii mei de redactie si cu mine am fi dorit sa aflam mai ales care sint ideile de viitor sau planurile noii conduceri a ICR. Am avut toata deschiderea, am solicitat lamuriri (intotdeauna fara raspuns!), am venit cu propuneri, am muncit la un proiect de publicatie pe care conducerea l-a solicitat intr-un timp foarte scurt – si pe care l-a si apreciat foarte mult! Totul a fost degeaba!

Este greu de calificat incrincenarea cu care s-a dorit disparitia unei reviste care, intr-un an de existenta, reusise sa-si afle un loc distinct printre publicatiile culturale de prima linie. „Argumentele“ conducerii ICR, bazate pe aproximari uriase de sute de milioane de lei, au fost demontate cu date concrete de redactia revistei Cultura, intr-o scrisoare deschisa adresata dlui H.-R. Patapievici, ca urmare a refuzului sau repetat de a discuta cu redactorii si, in genere, a greutatii cu care se patrunde in audienta la domnia sa. In fapt, orice „argument“ a fost bun pentru demolarea revistei, fie el si fals ori in contradictie cu altele enuntate. Iar aceasta pe fondul unei absente cronice a argumentelor reale si verificabile. Cred ca dl Patapievici, dna Radu si dl Mihaies ar fi trebuit sa mediteze, inainte de a desfiinta ceva, la ce vor pune in loc. Sa se gindeasca, de asemenea, la echipa de redactori (in majoritate tineri) care a cheltuit mult timp si imaginatie pentru a construi din nimic o publicatie. Ar fi putut dialoga cu o redactie care s-a aratat foarte dornica de acest lucru (si care a si intrebat, insistent, despre intentiile conducerii), in loc de a o trata cu aroganta de acum bine- cunoscuta si de a-i administra umilinte dupa umilinte.

Atita consecventa eu o vedeam investita in reformele anuntate pentru Institutul Cultural Roman, despre care insa, deocamdata, nimeni nu a putut afla ceva concret.
Singurele reforme pe care le-am putut constata au fost scoaterea de pe pardoseala a unei mochete si instituirea, saptamina trecuta, a unei condici de prezenta. Despre utilitatea acestei condici, dl Patapievici i-a anuntat pe distinsii nostri colegi din ICR ca sint nevoiti sa o semneze din cauza redactorilor de la Cultura. Ce penibil! O masura de pedepsire a intregului „regiment“ ICR pentru scrisoarea noastra deschisa. O masura, pe de alta parte, derizorie si de un absurd perfect, dat fiind specificul activitatii jurnalistice si faptul ca redactorii Culturii au fost privati de obiectul muncii – chiar de catre conducere!

Opacitatea si obstinatia distructiva dovedite de actuala conducere a Institutului Cultural Roman, greu de imaginat in urma cu doua luni, mi se par pe cit de intristatoare, pe atit de alarmante. Este inadmisibil sa pustiesti totul in jur, fara o minima fundamentare si intr-un dispret total fata de ce s-a realizat inainte! Cu toate acestea, si cu tot „tratamentul“ la care am fost si sintem supusi in ultima vreme, sper, in continuare, ca actuala conducere va trece de la etapa desfiintarii de reviste culturale la una mai constructiva, a reformei autentice si consistente, in care sintagma „producator de cultura“ sa nu mai capete, pentru membrii conducerii, semnificatii atit de antipatice. In ceea ce ma priveste, este singura modalitate de a ma imprieteni cu domniile lor.

Doresc sa le multumesc aici celor care s-au pronuntat on-line impotriva desfiintarii revistei Cultura. Semnaturile lor, numeroase, precum si comentariile, foarte pertinente si foarte sincere, ne-au emotionat si ne-au determinat sa privim lucrurile cu mult optimism. Protestul ramine deschis si poate fi citit si semnat la adresa: www.protest.home.ro.