OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Premiul Uniunii Latine se acorda anual unui mare scriitor de limba romanica pentru ansamblul operei sale de fictiune (romane, nuvele). El este destinat atit promovarii operei laureatului, cit si difuzarii scrierilor sale in alte limbi romanice. De aceea, premiul, insumind 12.000 de euro, se imparte, jumatate pentru autorul respectiv, jumatate pentru o editura care ii va traduce si publica o carte. Cred ca si pentru laureatul anului 2006 (poetul Franketienne, din Haiti), cit si pentru laureatul anului 2007 ((Mia Couto, Mozambic) editura romana interesata ar putea sa primeasca acesti bani pentru a asigura publicarea.

Dar cine este Mia Couto si de ce a fost considerat important acest premiu? Pe adevaratul sau nume Antonio Emilio Leite Couto, cu studii de medicina si biologie, Mia Couto, nascut in Mozambic in 1955, este un cercetator in probleme de mediu. Cele peste zece carti ale sale (de la Terra Sonambula, in 1992, la A Chuva Pasmada, 2004) au avut, de la prima aparitie, un succes international, fiind premiate si traduse in franceza, engleza, spaniola, germana si italiana. Dar nu a fost acordata distinctia doar autorului mozambican, ci si populatiilor de pe continentul african, care vorbesc o limba de origine latina, mai concret potugheza, care, din limba impusa sub ocupatia colonialista, a devenit o limba materna, o limba culturala.
Pentru ca, in aceasta epoca a globalizarii, asistam de fapt la un pasnic razboi al limbilor care incearca sa stavileasca cvasimonopolul englezei. Iar Premiul Uniunii Latine nu e destinat doar literaturii, doar scriitorilor, ci si limbilor de origine latina, care sint ajutate sa reziste unei nivelari lingvistice.

Cine au fost concurentii lui Mia Couto? Patrick Modiano, propus de Jean-Noël Pangrazi, pentru limba franceza, Maria Velho da Costa, propusa de Lidia Jorge, pentru limba portugheza, Luigi Meneghello, propus de Vicenzo Consolo, pentru limba italiana, Fernando Vallejo, din Columbia, pentru limba spaniola, propus de Santiago Gamboa, si Ana Maria Matute, din Spania, propusa de Rosa Montero, Aminata Sow Fall, din Senegal, propusa de Tierno Monenembo, din Guineea, si ultimul, dar nu cel din urma, Norman Manea, propus de mine.

Am avut sansa sa fiu intr-un juriu atent, care citise cartile candidatilor si a cintarit fiecare vot. Au fost cinci tururi de vot, iar candidatul roman a ajuns pina in penultimul, al patrulea, cu toate ca literatura romana, ca si italiana, are doar un vot. Premiul Uniunii Latine s-a acordat incepind din 1990 si printre cei care l-au luat s-au aflat si nume foarte cunoscute de scriitori (Jean-Marie Gustave Le Clézio sau António Lobo Antunes).
Pentru Romania au fost doar doua premii, unul dat lui Alexandru Vona, in 1995, propus de Dan Haulica (reprezentantul Romaniei timp de 10 ani, desi mandatul e acum de 3-4 ani si el nu este un scriitor), si lui Virgil Tanase (propus de D. Tepeneag, antecesorul meu in acest juriu). Printre scriitorii romani nominalizati s-au mai numarat Mircea Cartarescu (de doua sau trei ori) si eu (in 2007).