OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Maria Rus Bojan traieste din 2003 in Olanda, unde s-a impus ca un important curator. Proiectele sale incearca sa surprinda tot ce e mai novator si mai curajos in artele vizuale. Prin Fundatia Project Stichting din Amsterdam, care este 100% olandeza, acorda o mare atentie proiectelor romanesti de promovare a artistilor romani, atit in Olanda, cit si in Franta, Germania sau Italia. in ianuarie 2007, a demarat un program despre „noua vizibilitate“, care a inceput la Amsterdam, a fost continuat la Bucuresti si care va fi dezvoltat mai departe prin diverse alte proiecte. La sfirsitul lunii aprilie a adus fata in fata olandezi si romani, care au conceptualizat si exemplificat modul in care realitatea inconjuratoare se exprima printr-o „noua vizualitate“.

La dezbaterea de la Bucuresti au participat profesorul Sorin Alexandrescu – directorul Centrului de Excelenta in Studiul Imaginii, Irina Cios – directorul Centrului International de Arta Contemporana Bucuresti, regizorul Alexandru Solomon, criticii de film Alex. Leo Serban si Mihai Fulger, scriitorul si eseistul Bogdan Ghiu. Olandezii au fost reprezentati de Jeroen Boomgaard, profesor de istoria artei, Martijn van Nieuwenhuijzen – critic de arta, Arne Hendriks – director al Project Stichting din Amsterdam, dar si echipa Festivalului de film din Rotterdam. Conferinta de la Bucuresti a fost organizata cu sprijinul Galeriei Noua si a Ambasadei Olandei la Bucuresti in cadrul Zilelor Filmului Olandez.

Ce este proiectul despre „noua vizibilitate“?
Este parte dintr-un vast proiect de cercetare pe care l-am lansat anul trecut. Acest proiect s-a concretizat in ianuarie 2007 intr-un program intitulat „Arta in cimpul noii vizibilitati“ – o conferinta de doua zile si patru expozitii adiacente. Programul s-a desfasurat la Amsterdam la institutul olandez de Arta Media Montevideo, la centrul de arta contemporana De Appel, la Institutul Flamand si Institutul Francez.

Ce este nou in proiectul acesta?
Noi ne-am propus sa organizam o dezbatere despre rolul si functia imaginii in societatea contemporana. Conferinta noastra de la Amsterdam a fost interdisciplinara; am invitat filozofi, specialisti in cercetarea imaginarului si a imaginii, specialisti din zona teoriei media, din film si, bineinteles, am invitat artisti si curatori.

Ce inseamna „noua vizibilitate“?
„Noua vizibilitate“ este consecinta directa a dezvoltarii fara precedent a tehnicilor de comunicare, de supraveghere prin satelit si a unificarii cimpului media. Gradele diferite de vizibilitate surprinse atit de bine de catre artisti genereaza o noua vizualitate care exprima mai bine complexitatea lumii in care traim.

Ce a putut intelege publicul din conferinta de la Amsterdam? Conceptul acesta de „noua vizibilitate“ este provocator, ar trebui sa avem in minte si cum se concretizeaza in imagini, in flux.
intii, au fost citeva introduceri teoretice, care au lamurit de ce ne aflam deja in prezenta unei noi paradigme. Realitatea nu mai poate fi exprimata in aceleasi categorii vizuale ca pina acum. Ce m-a fascinat pe mine, si de altfel de aici am pornit in cercetarea mea, sint artistii care lucreaza cu invizibilul.

Cum asa, sa lucrezi cu invizibilul?
Artistul provoaca publicul sa-si imagineze ceea ce el vrea sa spuna oferind citeva chei de interpretare. il obliga pe privitor sa refaca un parcurs, sa inteleaga ca nu mai este nevoie de vizual ca sa exprimi o emotie artistica. Pavilionul romanesc de la Venetia de acum doi ani a fost un exemplu in acest sens. Daniel Knorr, care traieste de multi ani in Germania, a inteles ca, in societatea vestica, s-a ajuns la ultima expresie, in toate directiile. Acolo, modernitatea si postmodernitatea s-au consumat pina la ultima picatura.

Despre ce vorbim?
Vorbim despre o noua paradigma, care, dupa mine, este excelent exprimata prin ideea de anarhetip, concept lansat in spatiul romanesc de catre Corin Braga de la Universitatea din Cluj. Ne aflam in plina disolutie a sensului. Reprezentarile vizuale anarhetipale sint forme deschise, care isi dezvolta propriul story, fara sa depinda de un centru de gravitatie, interactionind in cele mai surprinzatoare moduri. Putem vedea opt, zece, o mie de naratiuni diferite, care se suprapun, care se intersecteaza, care au asupra fiecaruia dintre noi efecte diferite.

Cum numim aceasta noua expresie artistica, aceasta „noua vizibilitate“?
Eu prefer sa o numesc actualitate, expresia cea mai profunda a actualitatii.

Va ceream niste exemple...
Am curatoriat, recent, o expozitie ce se refera la fenomenul ready media, o strategie artistica pe care o poti intilni in zona artei video. Ready media se refera la procesarea unor imagini preluate din media, de pe Internet, din publicitate sau cinema. Aceste imagini sint recontextualizate, sint amestecate, se deconstruiesc si se reconstruiesc, pina cind se ajunge la un discurs vizual de o alta calitate. Desigur ca aceste tehnici sint imprumutate din televiziune, dar artistii le utilizeaza in chip diferit. Ca sa va dau un exemplu, un coleg al meu de la Paris, Pascal Beausse, a fost curatorul unei expozitii despre artistul ca jurnalist de investigatie. Pascal Beausse a invitat diversi artisti care si-au asumat la propriu rolul de jurnalisti, insa – interesant lucru – filmele lor nu se aseamana cu filmele documentare, ci urmaresc un alt tip de investigare, incercind sa reflecte artistic si emotional problemele zonei investigate.


Agresat de publicitate

De ce ati avut o prelungire la Bucuresti?
in opinia mea, in Romania, noi avem un handicap major in ceea ce priveste cultura vizuala. Se digera televiziune fara nici un fel de discernamint, se consuma publicitate ca nicaieri altundeva, ca dovada toate aceste banner-e care acopera cladirile din zona centrala a Bucurestiului. Nu este normal ca fatada unei cladiri monument istoric sa fie inlocuita de publicitatea la un produs, oricit ar fi de important produsul ala pentru umanitate. Am revenit acasa pentru ca am considerat ca este nevoie de o sincronizare cu fenomenul vizual contemporan al civilizatiei occidentale, care respinge demult aceste agresivitati vizuale. Aici, la Bucuresti, esti asaltat vizual de publicitate, care se face de o maniera mai agresiva decit oriunde in Europa.

Va referiti la publicitatea din televiziune sau la cea stradala?
Ma refer la toate tipurile de publicitate. in societatea occidentala, totul este reglementat in functie de ceea ce publicul asteapta si de cit suporta. Aceasta publicitate in delir exprima o nevoie uriasa de imagine, de aceea sint atitea televiziuni in Romania; lumea cere imagine, este avida de imagine. Iar consumul de imagine in Romania este in exces. in zona artelor vizuale, trebuie sa existe discernamint.


Se lucreaza de azi pe miine

Dvs. ati spus asa: Occidentul si-a epuizat modernitatea si postmodernitatea, iar in Romania este o nevoie uriasa de imagine, numai ca lipseste discernamintul. Cum punem impreuna cele doua lumi?
in Romania, exista fragmente de modernitate, postmodernitate si actualitate. Modernitatea si postmodernitatea trebuie explicate corespunzator, altfel actualitatea nu mai poate fi inteleasa. Exista la noi un grad inspaimintator de autoreferentialitate. Ar fi potrivit sa ne mai uitam la ce se intimpla si in tarile vecine. Aceasta autoreferentialitate e daunatoare; nu ne putem crea criterii care sa nu aiba legatura cu dezvoltarea celorlalte societati. intilnirea pe care am organizat-o impreuna cu Galeria Noua din Bucuresti, cu Project Stichting din Amsterdam, cu sprijinul Ambasadei Olandei la Bucuresti, a coincis cu Zilele Filmului Olandez in Romania. Ceea ce a insemnat ca la Bucuresti s-au putut vedea expresii ale unei culturi vizuale extrem de avansate. Sa nu uitam ca Olanda este tara lui Rembrandt, Vermeer, dar si tara unde se desfasoara Festivalul de Film de la Rotterdam, extrem de progresiv in intentii si participari. Dezbaterea de la Bcuuresti si-a propus ca creeze o conexiune intre evolutiile din artele vizuale si din cinema. Asta pentru ca dispar granitele intre disciplinele vizuale, sint artisti care produc materiale video, ca si cum ar face cinema, fara a fi insa cinema.

Cu ce finantare s-a facut intilnirea de la Bucuresti?
Cu suportul Ambasadei Regatului Tarilor de Jos de la Bucuresti, Ministerului de Externe al Olandei si al fundatiei noastre din Amsterdam. Partea romana a acordat sprijin prin Galeria Noua, o organizatie extrem de dinamica din Bucuresti, cu care noi colaboram excelent.

N-ati vrut sa apelati si la institutii romanesti?
Prima parte, desfasurata la Amsterdam, a fost facuta cu sprijinul Institutului Cultural Roman si al Ambasadei Romaniei la Amsterdam. Lucrurile s-au schimbat mult in bine si la ICR, si la directia Culturala din Ministerul roman de Externe, si la Ministerul Culturii. Singurul repros pe care l-as putea face, in principiu, tuturor institutiilor romanesti care se ocupa cu promovarea artei si culturii este ca nu se lucreaza planificat, se lucreaza prea mult de azi pe miine. Noi, la fundatie, avem programul facut pina in 2010. Pina cind nu se va ajunge la acest tip de planificare care sa fie dublata de strategii pe masura, oamenii nostri, artisti valorosi, nu vor putea ajunge in prima liga, la cele mai importante expozitii. Din cauza acestor verigi intermediare si a sistemului invechit se pierd oportunitati extraordinare. Legea bugetului de stat din Romania nu-ti permite sa faci proiectii financiare pentru patru sau cinci ani, ci doar pina la sfirsitul anului in curs, ceea ce este o ineptie.

Dar avem ce arata?
Avem ce arata! Noul Val din cinematografie si-a spus cuvintul si trebuie sustinut sa-si consolideze pozitiile pe piata europeana. in zona de arta vizuala il avem pe Dan Perjovschi, pe Victor Man, pe Calin Dan si pe Iosif Kiraly, importanti artisti contemporani din Romania.


Cu exceptia MNAC, artistii tineri nu se regasesc in alte muzee din Romania

Cum s-au comportat romanii invitati la dezbaterea „Despre vizualitate“?
Au fost exceptionali. Colegii mei din Olanda au fost extrem de multumiti de modul cum a reactionat publicul. A fost enorm de multa lume si foate multi tineri, foarte multi studenti. A venit la mine unul dintre acesti studenti care s-a plins ca bibliotecile de arta din Romania nu au suficiente informatii, nu au carti si reviste la zi. in aceste conditii, cum sa inteleaga despre ce se intimpla dincolo, cum sa inteleaga de ce acolo s-a ajuns la concepte ca „noua vizualitate“? Acesti tineri trebuie sa vada cit mai mult, trebuie sa calatoreasca mult si sa fie cit mai bine informati. Din nefericire, din cauza unei legi a achizitiilor paguboasa, muzeele din Romania nu au cum sa reflecte ce s-a intimplat in arta contemporana romaneasca in ultimii 10 sau 15 ani. Desi exista bani pentru achizitii, nimeni nu se preocupa sa cumpere lucrari ale tinerilor artisti. Exista o pauza in reflectarea artistica a societatii romanesti. Cu exceptia MNAC, care a facut un pas important in acest sens, artistii tineri nu se regasesc in alte muzee din Romania. Cum il convingi pe un francez ca un artist roman e valoros, daca acasa, in Romania, el nu este expus?

Sint bani pentru achizitii?
Eu cred ca da. Eu cred ca statul roman trebuie sa fie mai chibzuit si sa ofere, acasa, in tara, in muzee, elementele care sa arate schimbarile din artele vizuale. Nu mi se pare normal ca artistii din anii 1990-2000 sa nu fie corect reprezentati in muzeele din Romania. Ma refer la toate muzeele, nu numai la MNAC. O parte din istoria noastra se risipeste. Cum este posibil ca un artist ca Ion Grigorescu, de pilda, sa fie achizitionat mai repede la Amsterdam (in 1991) decit la Bucuresti? Lucrari de Dan Perjovschi si Mircea Cantor au fost recent achizitionate de ministerul Culturii din Franta! Colegii mei din Franta erau foarte mindri ca au putut achizitiona pentru prima data, pentru colectiile statului francez, doi artisti romani.

Cum ar trebui sa fie bibliotecile din Romania, din institutele de arte plastice?
Ar trebui sa fie aduse in permanenta la zi. Si asta costa bani, si nu putini. in Occident, exista catedre de analiza a imaginii, de cultura vizuala. Tocmai pentru ca este nevoie de ele. Lucrind direct cu artistii, am realizat care sint diferentele care ne separa: lumea noastra din romania este incremenita intr-un soi de reprezentare inca traditionala a realitatii, lumea cealalta este in miscare, totul este in flux. Nu cred ca aceste diferente sint atit de acute. Dar ele exista, societatea progreseaza cu viteze diferite. Pina nu ne asumam, fiecare, aceste experiente vizuale, nu putem sa intelegem despre ce este vorba. Eu insami am ajuns la acest nivel lucrind cu acesti artisti, facind aceste cercetari. Lucrez acum cu Thomas Hirschhorn, care este unul dintre artistii renumiti la nivel mondial. El este elvetian, traieste la Paris; recent a facut o instalatie de mari dimensiuni din globuri pamintesti. A cumparat dintr-un magazin globuri pamintesti si, in fiecare loc al Pamintului unde sint tulburari, razboaie sau dezastre naturale, artistul a „inflamat“ acea zona, globul avea o umflatura, o concretiune. A realizat astfel un alt tip de reprezentare vizuala a unei umanitati greu incercate, suferinde, aducind in fata noastra problemele globale, pe care nu mai putem sa le ignoram.

Toate aceste lucrari, cum este si cea cu globurile suferinde, unde le incadram?
Eu as numi toate acestea actualitate. O actualitate care trebuie sa ia in considerare tot ce e bun si tot ce e rau in societatea noastra.


Spatiul intermediar permite ca o tara sa functioneze

Noi discutam intr-un moment cind la Bucuresti s-a votat suspendarea presedintelui Basescu. Credeti ca toata aceasta involburare politica poate sa capete o expresie artistica, devine si Romania un loc pe care Hirschhorn l-ar putea prezenta ca „zona inflamata“?
Cu siguranta. Sa fiti sigur ca va exista o reactie artistica. Ceea ce este pozitiv in toata aceasta nebunie e ca sint lucruri fara precedent. Si toate vor fi fermentul pentru noi expresii artistice. Si mai cred ca viata politica se va curata de boala, va incepe sa lucreze curat. Societatea romaneasca ii va respinge pe toti cei care nu respecta regulile de convietuire. Nici artistii, nici scriitorii, nici politicienii, nici oamenii de afaceri nu se vor mai comporta la fel, dupa toata aceasta involburare politica. Ce va conta va fi respectul fata de celalalt. ingrozitoare in Romania este lipsa de respect fata de celalalt. Parlamentarii nu-l respecta pe presedinte, presedintele nu respecta jocul democratic; toata lumea pierde. in tarile vestice, exista un spatiu intermediar, care inseamna ca acolo, in acel spatiu, tu poti sa ai divergente de opinii, dar te pastrezi in limitele civilitatii. Lipsa spatiului intermediar conduce la aceasta agresivitate. La noi tocmai de asta ar fi nevoie acum; crearea unui spatiu de convietuire.

Ce e acel spatiu intermediar, in Olanda?
E spatiul unde se poate trai normal, unde esti politicos cu celalalt, unde pastrezi aparentele de colaborare, unde te abtii sa-ti impui propria ta parere. Nu trebuie sa fim prieteni unii cu altii, nu trebuie sa fraternizam, trebuie doar sa convietuim. Ce se intimpla acum in lumea politica romaneasca arata absenta acestui spatiu de supravietuire. Spatiul intermediar permite ca o tara sa functioneze. in plus, in capitalism nu exista orgolii fara sens. Noi, in Romania, o vom duce bine doar cind vom intelege ca nimeni nu este de neinlocuit. Trebuie sa vina altii si sa spuna ca esti bun, nu sa te bati tu, tot timpul, cu pumnii in piept, sa arati ce faci pentru tara si sa spui ca fara tine nu se poate.


Acte de grandomanie intr-o tara protestanta

Si cum se vor ilustra aceste framintari in arta?
Cind se vor decanta aceste impresii politice, ele vor capata si contur artistic. Nimeni nu poate prezice cum si cind. Evenimentele din decembrie 1989 au fost foarte bine exprimate in film. Am fost sceptici ca intimplarile din decembrie 1989 mai pot spune ceva, dar priviti ce generatie formidabila de cineasti se intoarce la acele momente; Corneliu Porumboiu, Radu Muntean, Catalin Mitulescu au vazut nemaipomenit de firesc si de emotionant evenimentele de acum 17 ani. Ce se intimpla acum in Romania este un moment istoric, este un moment de trezire. Toata aceasta dezbatere va limpezi societatea romaneasca. Din fericire generatia tinara, ma refer aici la generatia lui Porumboiu, este mai putin agresiva decit generatia mea. Paradoxal, acesti copii mult mai tineri decit noi lamuresc ce s-a intimplat atunci, in Romania. E o generatie care face lumina intr-o istorie ulcerata, o istorie care nu a fost revelata pe deplin. Dar, pe undeva, ma intilnesc cu Porumboiu; si eu eram intr-o piata din Romania, treceam pe acolo spre Universitatea de Arte din Cluj, si la 20 de metri de mine s-a deschis foc. Triste amintiri.

Cum contribuim la noua lor vizibilitate?
Ca aceste diamante sa straluceasca, ele au nevoie de slefuire, care nu se poate realiza decit ajutindu-i sa evolueze in spatiul european. Fiecare artist, ca este el scriitor, artist plastic, regizor, are nevoie de un mediator bun, de o persoana sau o institutie care sa-l promoveze corespunzator. Aici e Romania deficitara. Nu trebuie sa facem evenimente de o grandomanie prosteasca. imi aduc aminte, acum citiva ani, cum Orchestra Nationala Radio, impreuna cu presedintele Radiodifuziunii, Dragos Seuleanu, au venit la Haga si au dat un mare concert, la care a fost prezent si premierul de atunci, Adrian Nastase. Olanda urma sa preia presedintia Uniunii Europene.

Care a fost greseala partii romane?
Concertul a fost extraordinar, mai putin discursul domnului Seuleanu, care a socat asistenta printr-un exces de informatii si referiri la guvernul de atunci, facute special pentru a face placere sefului cel mare, aflat in sala. Nu s-a scris nimic, in nici un ziar olandez, despre concertul Orchestrei Nationale Radio sau despre prezenta premierului la Haga. S-au cheltuit atunci citeva sute de mii de euro fara nici un efect. Greseala a fost ca nu te duci sa faci acte de grandomanie intr-o tara protestanta, caci dorinta de-a epata nu-si are locul intr-o astfel de societate si este sanctionata imediat. Cu ocazia vizitei sale la Bucuresti, in urma cu citiva ani, Regina Olandei, care e una dintre cele mai bogate persoane din Europa, a preferat sa fie reprezentata cultural si diplomatic de un cvartet de coarde. Lectia este ca occidentalii nu se impresioneaza cind asista la gesturi de grandomanie culturala sau la grandomanie in general. Aceasta grandomanie se reflecta nu doar in activitatile culturale, ci si in casele care se construiesc in Romania. Pe strada mea, la Amsterdam, traieste unul dintre fostii ministri de externe ai Olandei. Deseori il vad maturind in fata casei, spalindu-si ferestrele si circulind cu bicicleta. il vad pe fostul prim-ministru al Olandei, Wim Kok, circulind adesea cu tramvaiul sau pe bicicleta. Acestia sint oameni importanti nu doar in politica Olandei, ci si in cea a Europei, au construit aceste tratate economice care fac ca tara lor sa fie una dintre cele mai prospere din Europa. Daca iubesc ceva in Olanda, este aceasta cultura a bunului simt.


Succesul e foarte greu de digerat de ceilalti

Dvs. cum procedati cind sprijiniti artisti romani?
Nu pot sa nu sprijin artisti romani. Eu mi-am asumat rolul sa sprijin si artisti romani, si artisti din Vest, cu care lucrez mai mult. Am promovat deja pe citiva artisti din Romania: lui Victor Man, de exemplu, care este din orasul meu, din Cluj, i-am creat un context pozitiv la Amsterdam si are legaturi cu una din cele mai importante galerii olandeze. Din acel moment, parcursul lui profesional s-a schimbat, acum este unul dintre cei mai apreciati pictori din peisajul artistic european. Cineva trebuie sa-si asume in mod obiectiv si generos misiunea de mediator. Cultura nu se poate face fara generozitate. Eu vreau sa-i ajut pe artistii romani talentati.

Cum ii ajutati: le oferiti un spatiu de expunere?
E prea putin daca ii gasesti o galerie sau un spatiu de expozitie. Nu-i destul. E o foarte mare actiune de lobby, publicul trebuie surprins, trebuie creat un context si o strategie. Sa va dau un exemplu: in opinia mea, Bogdan Ghiu este unul din cei mai importanti ginditori, poeti si eseisti romani. Am colaborat excelent cu el la alcatuirea simpozionului nostru de la Amsterdam. Prezentarea lui a fost exceptionala, lasindu-i fara cuvinte pe ceilalti participanti. A fost sclipitor! Si a surprins pina si pe cei mai exigenti critic, ai fenomenului media din Olanda! Pentru a ne promova coerent valorile, nu este destul sa fii bun manager, trebuie sa intelegi fenomenul cultural din interiorul lui, sa stii ce zone sa accesezi, pe ce persoane sa chemi, cum sa-i convingi, asa incit lobby-ul pentru Romania sa fie eficient. Exista inca o atitudine tributara perioadei comuniste: politica de gasca: „imi fac gasca mea, imi promovez oamenii mei, se alege un lider, nimeni nu indrazneste sa spuna nimic impotriva liderului“. Si ne razboim intre gasti. Aceasta atitudine tribala nu-si mai gaseste locul in societatea contemporana. in Romania, pentru ca este foarte greu sa traiesti, s-a ajuns la „gasca“ tocmai ca sa te protejezi. Eu consider ingrozitor ca aceste „politici de gasca“ duc la o confuzie totala de criterii. in Occident, se promoveaza valorile individuale, nu valorile unei gasti.

Care e solutia pentru eliminarea „gastilor“?
Trebuie vazute lucrurile dintr-o alta perspectiva. Politica „gastilor“ nu are nici o relevanta pe plan european: nu conteaza daca esti prieten cu unul si cu altul, conteaza doar ceea ce faci. Daca unul nu se suporta cu altul, credeti ca are vreo importanta? Daca ambii vor avea ceva de spus, tot impreuna vor merge mai departe indiferent daca asta nu le place. Eu consider ca este loc pentru toata lumea. Numai ca succesul e foarte greu de digerat in Romania de ceilalti. Cum va explicati ca am avut tineri cineasti cu mare succes international tratati cu lehamite si dezinteres de Centrul National al Cinematografiei? Credeti ca promovarea unor nonvalori de catre acelasi Centru National al Cinematografiei nu este un recul valoric prin care Romania se face de ris? Problema este ca in Occident nimeni nu judeca dupa invidii si gasti. Acolo nimeni nu scrie despre tine daca nu esti bun. Mizele mari si reusitele mari sint in afara posibilitatilor de control de care gasca ar dispune.


In Olanda nimeni nu scrie despre un eveniment daca nu e bun

Dumneavoastra cind ati plecat in Olanda?
In 2003.

Sotul dvs. este olandez?
Da, este olandez.

De ce v-ati stabilit acolo?
Am plecat pentru ca am vrut sa duc la capat un proiect international de mare amploare: RE: Location&hake. La Bucuresti nu se putea, mi se puneau bete in roate. in Olanda s-a putut, am capatat sprijinul necesar. Acest proiect mi-a deschis toate usile in domeniul artelor vizuale, in Occident.

In Olanda ce faceti?
Conduc fundatia Project Stichting din Amsterdam si lucrez ca expert independent in evaluarea unor proiecte artistice pentru mai multe organizatii europene. Recent am facut parte din comitetul de selectie al Festivalului Impakt din Utrecht, am si generat programul-cadru impreuna cu directorul acestui festival, Arjon Dunnewind. Am avut in pregatire doua proiecte de expozitii la Amsterdam si Luxemburg.

De ce vreti sa reveniti, prin asemenea proiecte, in Romania?
Eu sint romanca. Traind in strainatate, eu nu pot sa-mi anulez identitatea si nici nu vreau. Eu nu ma consider, ca romanca, mai prejos decit prietenii si colegii mei din Occident. in clipa in care tu ca persoana te respecti, atunci te respecta toata lumea. Eu, in Olanda, am adus din Romania ce este mai bun, asa incit am dat si mai multa valoare zonei din care provin. in Occident, daca nu mizezi pe valoare, nu poti sa obtii nimic. Chiar daca artistul e sucit, chiar daca are toane, trebuie sa treci peste toate lucrurile astea si sa-l promovezi daca este bun. Mi-am propus sa ignor mojiciile care se spun despre unul si altul, sa ignor tot ce nu tine de calitatea artistica. Aceste mojicii tin de instabilitatea si imaturitatea climatului cultural din Romania. E foarte important sa treci peste diverse birfe care se spun despre unul si altul si sa-l promovezi.

Cu sotul dvs. de cind va cunoasteti?
Din anul 2000.

Ce stia despre Romania?
Sotul meu a lucrat in Romania, a fost, in citeva rinduri, seful misiunii tehnice a Fondului Monetar International ca expert al Bancii Centrale a Olandei. Cunoaste Romania prin prisma unor statistici si a unor cifre care vorbesc despre Romania mai mult decit am vrea noi.

Cum poate creste Romania, in opinia sotului dvs.?
Prin corectitudine. Sa fim corecti unul cu altul, sa ne respectam intre noi. Noi trebuie sa ne dezvoltam un climat in care sa construim. in acest moment, climatul este conflictual, te obliga sa iei atitudini, care sint derizorii. Tot timpul ne preocupam de altceva decit ceea ce trebuie sa facem. Oameni de o calitate formidabila se irosesc in a se apara de atacurile unuia sau altuia, in loc sa stea sa citeasca, sa scrie, sa-si vada de ale lor. Noi sintem in faza capitalismului primitiv, sintem in faza cind consumam cu aviditate. in Romania planurile se fac pe termen scurt, repede trebuie sa te imbogatesti, repede trebuie sa bagi banii intr-o casa hidoasa. in zona de arte vizuale, planurile mele sint pe termen lung.

Pe mine ma intereseaza sa vina in Occident oameni tineri, oameni mai putin tributari politicii de gasca. Important este sa arate ca este un bun artist. Marea mea bucurie, in Olanda, la proiectul nostru din ianuarie, este ca am avut cronici de jumatate de pagina in ziare de mare tiraj. in Olanda nimeni nu scrie despre un eveniment daca nu e bun. Acolo, daca esti ignorat, nu existi. in Romania, se intimpla altfel: lumea judeca in functie de interesele personale, nu de valoarea proiectului. Eu sint curator si ma definesc prin relatia cu artistii pe care ii promovez. Daca eu promovez oameni slabi, sint un curator slab, ma descalific. Important este sa ai viziune si sa lucrezi si cu actualitatea. Nu mai poti sa bati aceeasi moneda, trebuie sa te prinzi de unde bate vintul. E o competitie profesionala reala, iar eu ma simt in Olanda ca pestele in apa.